Un studiu global analizează integrarea migranților
Islanda a fost desemnată cea mai primitoare țară din Europa pentru străini în 2026, conform unui studiu realizat de William Russell, o companie internațională specializată în sănătate și relocare. Acest clasament, citat de Express și Mediafax, a surprins experții, deoarece Islanda, deși nu este renumită pentru climatul său mediteranean, a obținut un scor de primire de 8,94 din zece. Un factor cheie este că 98% din populația sa vorbește limba engleză, eliminând o barieră lingvistică majoră pentru noii veniți. William Cooper, director la William Russell, a subliniat că, în ciuda alegerii unei destinații populare, "primele câteva luni sunt cele în care apar cele mai multe provocări – orientarea în sistemele de sănătate, asigurarea unui venit stabil. Pregătirea pentru aceste etape inițiale este adesea mai importantă decât alegerea destinației."
Studiul William Russell a evaluat cele mai prietenoase țări și orașe din lume pentru persoanele care se mută în străinătate, analizând o serie de factori esențiali. Printre aceștia se numără rata de angajare a migranților, politica de vize, costul vieții și gradul de deschidere al populației locale. Aceste criterii oferă o imagine cuprinzătoare asupra ușurinței de integrare și a calității vieții pentru expați. Metodologia a fost concepută pentru a depăși percepțiile comune și a oferi date concrete despre experiența reală a relocării, un aspect crucial într-o lume din ce în ce mai globalizată.
Succesul Islandei în acest clasament se datorează mai multor indicatori cheie. Aproximativ 25% din populația țării este formată din migranți, o proporție semnificativă ce denotă o societate deja obișnuită cu diversitatea culturală. Mai mult, 84,2% dintre migranții stabiliți în Islanda au un loc de muncă, indicând o piață a muncii accesibilă și o bună integrare economică. Politica de vize a Islandei este comparabilă cu cea a majorității statelor membre ale Uniunii Europene, facilitând procesul de imigrare. Lipsa aproape totală a unei bariere lingvistice, dată de fluența populației în engleză, este un avantaj imens. Totuși, există dezavantaje notabile: costul vieții în Islanda este printre cele mai ridicate din lume, comparabil cu cel din Elveția sau Singapore. Iernile pot fi, de asemenea, extrem de dure, cu doar aproximativ patru ore de lumină naturală pe zi în luna decembrie, ceea ce poate reprezenta o provocare de adaptare pentru mulți migranți.
Pe locul doi în acest clasament se află Luxemburgul, o țară unde migranții reprezintă o proporție și mai mare, de 51,2% din populație. Această statistică subliniază caracterul său multinațional și standardele ridicate de calitate a vieții. Noua Zeelandă a devansat la limită Australia, remarcându-se prin politica sa de imigrare calificată care acceptă cereri până la vârsta de 55 de ani, comparativ cu limita de 45 de ani din Australia. Este interesant de notat că Portugalia, adesea percepută ca o destinație primitoare, apare abia pe locul 9, iar Spania lipsește complet din top 10. Această ierarhie contrazice parțial percepțiile populare, unde țările mediteraneene sunt adesea asociate cu o integrare ușoară datorită climatului și culturii deschise.
La nivel de orașe, Zurich din Elveția ocupă primul loc în clasamentul celor mai primitoare orașe din lume. Acesta este recunoscut pentru nivelul ridicat de siguranță, salariile competitive și standardele de viață excelente, în ciuda costului ridicat al vieții, similar cu cel din Islanda. Acest lucru sugerează că factorii economici și de siguranță pot depăși costurile mari atunci când vine vorba de atractivitatea pentru expați. Pe de altă parte, studiul indică Japonia și Coreea de Sud ca fiind cele mai dificile destinații pentru integrare în afara Europei. Aici, ratele de angajare a migranților sunt extrem de scăzute, de doar 2,8% în Japonia și 5,3% în Coreea de Sud, cifre care reflectă bariere culturale și lingvistice semnificative, precum și piețe ale muncii mai puțin accesibile pentru străini.
Contextul european al migrației arată o diversitate mare în abordări și rezultate. De exemplu, conform Eurostat, în 2024, aproximativ 23,8 milioane de persoane născute în afara UE-27 locuiau într-un stat membru al UE, reprezentând 5,3% din populația totală. Integrarea migranților rămâne o provocare majoră pentru multe state membre, cu diferențe notabile în politicile de muncă, de învățământ și de incluziune socială. Prin comparație, Islanda, deși nu este membră UE, adoptă politici de vize similare, iar rata sa de angajare a migranților de peste 84% este mult superioară mediei europene, care, în 2023, era de circa 70% pentru cetățenii non-UE, conform datelor Comisiei Europene. Această discrepanță subliniază eficacitatea modelului islandez, bazat pe o barieră lingvistică redusă și o piață a muncii deschisă.
De ce contează: Acest studiu este crucial pentru oricine ia în considerare relocarea internațională, oferind o perspectivă bazată pe date, dincolo de mituri. Pentru România, care se confruntă cu o emigrație semnificativă și, într-o măsură mai mică, cu imigrația, rezultatele Islandei pot servi drept model pentru politici de integrare mai eficiente. Înțelegerea factorilor care contribuie la o integrare reușită – precum accesul la piața muncii și eliminarea barierelor lingvistice – este esențială pentru a atrage și reține talente, contribuind la dezvoltarea economică și socială. Ignorarea acestor aspecte poate duce la pierderea potențialului uman și la exacerbarea problemelor demografice.
În concluzie, studiul William Russell oferă o analiză valoroasă a tendințelor globale în relocare și integrare. Cu Islanda în fruntea clasamentului european, se demonstrează că nu doar climatul sau proximitatea geografică definesc o țară primitoare, ci mai ales politicile active de integrare, accesul la muncă și deschiderea culturală. Rămâne de văzut dacă alte țări europene vor adopta strategii similare pentru a îmbunătăți integrarea migranților, în contextul provocărilor demografice și economice.
De asemenea, este important de monitorizat evoluția costului vieții în destinațiile populare și impactul acestuia asupra deciziilor de relocare pe termen lung, în special pentru țările cu costuri ridicate precum Islanda sau Elveția.