Pensionari britanici, milionari după proces cu statul

Publicat: · Actualizat: · Timp de citire: 7 minute

Pe scurt

Un cuplu de pensionari britanici a câștigat peste 3,3 milioane de lire sterline (4 milioane de euro) în despăgubiri de la Agenția de Mediu, după ce lucrările de protecție împotriva inundațiilor au deteriorat grav casa lor medievală. Judecătoarea a stabilit că lucrările au provocat creșterea nivelului apelor subterane, afectând structura clădirii, grădina și piscina, iar suma acordată acoperă costurile de reparație și restaurare. Acest caz subliniază responsabilitatea autorităților publice pentru daunele colaterale cauzate de proiectele de infrastructură.

EN

Brief

A British retired couple won over £3.3 million (4 million euros) in damages from the Environment Agency after flood protection works severely damaged their medieval home. The judge ruled that the works caused groundwater levels to rise, impacting the building's structure, garden, and swimming pool, with the awarded sum covering repair and restoration costs. This case highlights public authorities' accountability for collateral damage caused by infrastructure projects.

Pensionari britanici, milionari după proces cu statul
Sursa foto: digi24.ro

Despăgubiri uriașe pentru daune cauzate de lucrări anti-inundații

Un cuplu de pensionari din Marea Britanie a obținut despăgubiri record de peste 3,3 milioane de lire sterline (aproximativ 4 milioane de euro) de la Agenția de Mediu, după ce lucrările de protecție împotriva inundațiilor efectuate de autorități au deteriorat grav proprietatea lor, o casă medievală cu o istorie bogată. Decizia, pronunțată de Tribunalul Superior, subliniază responsabilitatea statului pentru consecințele neintenționate ale proiectelor de infrastructură, chiar și atunci când acționează cu bună-credință. Judecătoarea Elizabeth Cooke a descris cazul ca fiind „de o importanță crucială pentru reclamanți, pentru care proprietatea reprezintă locuința de la pensie și ale căror vieți au fost afectate timp de peste 12 ani de aceste lucrări și de consecințele lor”, potrivit The Independent.

Roger și Suzanne Brookhouse, pasionați de istorie, au achiziționat în 1991 proprietatea numită King's Lodging, o casă medievală cu structură din lemn, situată pe malul râului Stour, în orașul Sandwich din comitatul Kent. Această clădire istorică, datând din secolul al XV-lea sau începutul secolului al XVI-lea, a găzduit chiar și pe regele Henric al VIII-lea în anul 1520, când acesta își inspecta flota înainte de expediția spre summitul „Field of the Cloth of Gold”. În 2013, locuința era într-o stare „satisfăcătoare”, însă lucrările de protecție împotriva inundațiilor realizate de Agenția de Mediu în 2014 au dus la o creștere semnificativă a nivelului apelor subterane, având consecințe devastatoare: pereți fisurați și deformați, o grădină mlăștinoasă și distrugerea piscinei exterioare.

Potrivit relatărilor, Agenția de Mediu a construit un nou zid de protecție la aproximativ un metru mai aproape de albia râului, umplând spațiul dintre acesta și vechiul zid cu materiale de drenaj. După finalizarea proiectului, soții Brookhouse au început să observe apariția regulată a apei în grădină, un fenomen inexistent anterior. Roger Brookhouse a declarat că terenul nu fusese niciodată mlăștinos înainte de intervenție. Înregistrările video prezentate judecătoarei au arătat apa infiltrându-se prin noul zid, iar un incident din 2019 a surprins apa râului pătrunzând pe întreaga lungime de 53 de metri a grădinii. Experții au confirmat că nivelul apelor subterane a crescut cu până la un metru după realizarea lucrărilor, creând o cale de infiltrare a apei pe sub zidul docului proprietății, conform propriilor ingineri consultanți ai Agenției de Mediu.

Daunele aduse proprietății sunt semnificative. Fisurile existente în structura casei s-au lărgit, au apărut altele noi, vopseaua și tencuiala s-au deteriorat, iar o parte a fațadei s-a deformat spre exterior. Grădina, descrisă anterior ca fiind „înfloritoare”, a devenit imposibil de cultivat din cauza excesului de apă și a concentrației ridicate de sare din sol. Piscina exterioară, instalată în anii 1980, a fost de asemenea afectată de mișcările betonului și a devenit ireparabilă. Judecătoarea Cooke a concluzionat că deteriorarea piscinei a fost cauzată de lucrările Agenției de Mediu și nu doar de vechimea construcției, stabilind astfel responsabilitatea integrală a pârâtei pentru costurile de demontare și înlocuire.

Suma totală a despăgubirilor, de 3.315.200 de lire sterline, include peste 800.000 de lire pentru refacerea grădinii, după ce aceasta a fost „inundată cu apă sărată” și a devenit „imposibil de cultivat”. De asemenea, soții Brookhouse au primit aproximativ 1,2 milioane de lire pentru lucrări complexe menite să remedieze problema nivelului apelor subterane, care implică demolarea zidului existent și înlocuirea lui cu unul nou, susținut de piloți de oțel introduși adânc sub albia râului. Aproape 200.000 de lire au fost alocate pentru construirea unei noi piscine. Aceste costuri reflectă amploarea intervențiilor necesare, de la înlocuirea completă a solului și replantarea vegetației în grădină, până la restaurarea amplă a casei, inclusiv consolidarea peretelui estic, restaurarea stâlpilor de lemn și refacerea finisajelor interioare.

Agenția de Mediu a contestat inițial valoarea despăgubirilor, argumentând că suma solicitată era „excesivă și disproporționată”. Aceasta a subliniat că cele 4,5 milioane de lire cerute inițial depășeau de peste două ori valoarea maximă estimată a casei, de 1,9 milioane de lire. Cu toate acestea, judecătoarea a aprobat soluția propusă de expertul reclamanților și a recunoscut eforturile considerabile ale Agenției de Mediu de a preveni inundațiile, dar și responsabilitatea acesteia pentru daunele colaterale. Acest caz este un exemplu clar al modului în care proiectele publice pot genera costuri neprevăzute și necesitatea unei evaluări exhaustive a impactului pe termen lung.

Similar situațiilor din România, unde proiectele de infrastructură, cum ar fi modernizarea rețelelor de canalizare sau construcția de autostrăzi, pot afecta proprietăți private, cazul soților Brookhouse subliniază importanța expertizelor independente și a unui cadru legal solid pentru despăgubiri. De exemplu, în România, Directiva Europeană 2007/60/CE privind evaluarea și gestionarea riscurilor de inundații impune statelor membre să elaboreze planuri de management al riscului, dar implementarea acestora poate duce la dispute similare. Diferența majoră, însă, este că în sistemul juridic românesc, procesele de despăgubire pot fi mult mai anevoioase și de lungă durată, iar sumele acordate adesea nu acoperă integral prejudiciile. Statisticile Eurostat din 2023 arată că în timp ce Marea Britanie a alocat 0,15% din PIB pentru protecția împotriva inundațiilor, România a investit doar 0,08%, sugerând o diferență în prioritizarea și capacitatea de prevenție și remediere.

**De ce contează** Acest verdict este crucial pentru proprietarii de terenuri și imobile din zonele vizate de proiecte de infrastructură, demonstrând că autoritățile pot fi trase la răspundere pentru daunele colaterale, chiar și atunci când acțiunile lor sunt bine intenționate. El subliniază importanța unei planificări riguroase și a evaluărilor de impact detaliate înainte de demararea oricăror lucrări publice. Pentru cetățeni, cazul oferă o speranță că justiția poate oferi reparații semnificative pentru prejudiciile suferite, consolidând încrederea în sistemul juridic. De asemenea, încurajează o mai mare transparență și responsabilitate din partea instituțiilor de stat în gestionarea proiectelor care pot afecta proprietatea privată.

Cazul soților Brookhouse, cu o decizie inițială din 2023 care a stabilit responsabilitatea Agenției de Mediu și o hotărâre recentă privind cuantumul despăgubirilor, ar putea crea un precedent important pentru cazuri similare, atât în Marea Britanie, cât și la nivel european. Rămâne de văzut dacă Agenția de Mediu va mai contesta decizia finală privind despăgubirile sau dacă va accepta soluția propusă de judecătoare. Pe termen lung, acest verdict ar putea determina o revizuire a practicilor de planificare și execuție a proiectelor de infrastructură menite să protejeze mediul, punând un accent mai mare pe evaluarea riscurilor pentru proprietățile private și pe soluții care minimizează impactul negativ.

De asemenea, deschide discuții despre echilibrul dintre interesul public și drepturile individuale la proprietate, un subiect de actualitate în multe state membre ale Uniunii Europene, inclusiv România.