Armata americană utilizează tactici iraniene pentru exporturi de petrol
Armata Statelor Unite a implementat o operațiune secretă și de amploare pentru a facilita exporturile de petrol din Golful Persic, supraveghind zeci de transferuri de la navă la navă (STS) la marginea Strâmtorii Ormuz. Această inițiativă, dezvăluită de o investigație Reuters, utilizează drone aeriene și acvatice, precum și elicoptere, pentru a ghida convoaiele către cisternele de așteptare. Metoda, ironic, este una folosită de mult timp de Iran pentru a eluda sancțiunile internaționale.
Operațiunea a demarat la începutul lunii mai 2026, implicând cel puțin 92 de nave, conform datelor de transport maritim și imaginilor din satelit analizate de Reuters. Două locații cheie pentru aceste transferuri au fost identificate de 11 persoane familiarizate cu operațiunea: una în largul coastei Fujairah din Emiratele Arabe Unite și cealaltă în largul portului Sohar din Oman. Chiar și pe 11 iunie 2026, 17 perechi de nave efectuau simultan transferuri de petrol în cele două situri, conform acelorași analize.
Un incident semnificativ a avut loc pe 9 iunie 2026, când un elicopter Apache american, implicat în misiune, a fost doborât de Iran, declanșând bombardamente de represalii din partea SUA. Patru surse, inclusiv un fost oficial american, au confirmat implicarea elicopterului. Reuters a identificat șase perechi de nave-cisternă grupate în largul portului Sohar în ziua incidentului, deși Pentagonul a declarat că nicio forță a Comandamentului Central nu participă la operațiuni STS. Ambii membri ai echipajului au fost salvați de o dronă, conform oficialilor americani.
Amploarea și natura acestei operațiuni STS, precum și rolul elicopterului Apache, nu au fost raportate anterior. Aceste locuri de transfer, în Golful Oman, sunt strategic aproape de ieșirea din Strâmtoarea Ormuz și de granițele trasate de noua Autoritate Iraniană a Strâmtorii Golfului Persic, un organism înființat pentru a gestiona traficul. Navele care nu respectă ordinele iraniene riscă atacuri cu drone și rachete din partea Corpului Gărzilor Revoluționare Islamice (IRGC).
Portul Fujairah a fost ținta repetată a atacurilor iraniene pe parcursul acestei operațiuni. Cel mai recent, un „proiectil necunoscut” a lovit un petrolier în largul coastei Omanului, conform grupului britanic de gestionare a riscurilor maritime Vanguard. Incidentul a provocat scurgeri de marfă, dar nu și daune ecologice semnificative, iar echipajul a fost în siguranță. Nu s-a specificat dacă petrolierul era implicat într-un transfer STS.
Aceste transferuri STS reprezintă un răspuns la blocada efectivă a Strâmtorii Ormuz de către Iran, acțiune care a perturbat aproximativ o cincime din consumul global de petrol și a contribuit la inflația globală. Președintele american Donald Trump a anunțat că Strâmtoarea Ormuz se va redeschide până vineri, 19 iunie 2026, în baza unui acord-cadru de pace cu Iranul, deși detaliile rămân vagi. Postul iranian SNN a confirmat ridicarea blocadei americane, iar Trump a subliniat că trecerea va fi „liberă pentru totdeauna”, nu doar pentru o perioadă limitată.
Un aspect crucial al operațiunii americane este că, deși riscantă și ineficientă comparativ cu rutele normale, ea permite producătorilor din Golf să-și exporte petrolul. O investigație Reuters din 20 mai 2026 a arătat că Iranul și-a dezvoltat propriul sistem de ghidare a navelor prin strâmtoare, implicând puncte de control insulare și acorduri diplomatice. Operațiunile americane sunt controlate integral de Armata SUA, cu sprijin din partea contractorilor privați de securitate, conform a opt surse.
Procesul implică petroliere care navighează către un punct de întâlnire înainte de strâmtoare, își eșalonează plecările la distanțe de 3.000-4.000 de metri, opresc transponderele și reduc luminile. Armata americană monitorizează constant progresul acestora. După trecerea prin strâmtoare, petrolierele se aliniază cu navele receptoare, transportoare de țiței foarte mari (VLCC), pentru transferuri care durează între 24 și 40 de ore. Petrolierele goale se întorc, iar VLCC-urile pline își continuă drumul.
Această tehnică STS, folosită de Iran de ani de zile pentru a masca originea petrolului și a eluda sancțiunile, este acum adoptată de SUA. În timp ce iranienii operau de obicei câte o pereche de nave pentru a evita detectarea, operațiunea americană implică transferuri în masă, oferind o protecție sporită împotriva atacurilor iraniene pentru a transporta țiței, condensat și produse petroliere către cumpărătorii internaționali.
Analizele Reuters, bazate pe peste o duzină de imagini din satelit realizate între 2 mai și 11 iunie 2026, au arătat transferuri STS care implică flote de petroliere de stat din Golf și nave operate internațional. Datele de transport maritim LSEG și Kpler au confirmat întâlniri repetate. S-a estimat că cel puțin 90 de milioane de barili de țiței și produse petroliere ar fi putut circula prin această rețea offshore de la începutul lunii mai 2026. Aceste volume, calculate pe baza capacităților de transport ale petrolierelor, sunt încă mici comparativ cu media de 20 de milioane de barili care tranzitau zilnic strâmtoarea înainte de război.
Michael Froman, președintele Consiliului pentru Relații Externe, a remarcat ironia situației: „Pe măsură ce vechile reguli slăbesc, este ironic faptul că Statele Unite iau acum exemplul Chinei, Rusiei, Coreei de Nord și chiar al Iranului, ale căror așa-numite «flote fantomă» au inițiat aceste tehnici tocmai pentru a evita sancțiunile SUA și ONU.” El a făcut referire la practica de a trimite nave prin strâmtoare fără transpondere, practică menționată de Trump pe 10 iunie 2026, după doborârea elicopterului Apache.
Șase surse cu cunoștințe directe despre operațiune au confirmat că SUA sprijină navele participante printr-o combinație de supraveghere aeriană, verificare a conformității și monitorizare, nu prin escortă navală directă. Reuters nu a găsit dovezi că personalul militar american ar fi fost implicat direct în transferuri. Noam Raydan, cercetător senior la Institutul Washington specializat în riscuri maritime, a avertizat asupra riscurilor operațiunii: „Pur și simplu nu știi când ar putea decide Iranul să înceapă să folosească drone sau chiar canoniere pentru a împiedica chiar și acele nave să tranziteze strâmtoarea.”
**De ce contează**
Această operațiune secretă a Armatei SUA în Strâmtoarea Ormuz este crucială pentru stabilitatea piețelor energetice globale și pentru economia mondială. Blocada iraniană a creat cea mai mare perturbare a aprovizionării cu petrol din istorie, amplificând inflația și generând incertitudine. Prin adoptarea tacticilor STS folosite de Iran, SUA demonstrează o flexibilitate strategică neașteptată pentru a contracara efectele blocadei. Reușita acestei operațiuni ar putea asigura un flux continuu, chiar și redus, de petrol, atenuând presiunile economice și oferind o soluție pe termen scurt până la o rezolvare diplomatică completă a conflictului.
Redeschiderea Strâmtorii Ormuz, anunțată de președintele Trump, este un punct de cotitură major. Aceasta semnalează o dezescaladare a tensiunilor și o posibilă normalizare a rutelor comerciale. Declarația lui Trump că trecerea va fi „liberă pentru totdeauna” oferă o perspectivă de stabilitate pe termen lung, esențială pentru companiile de transport maritim și pentru consumatorii de energie. Rămâne de văzut însă cum vor evolua relațiile diplomatice și dacă Iranul va respecta pe deplin acest acord, având în vedere istoricul complex al regiunii.
Întrebarea dacă acordul anunțat va afecta operațiunile de transfer de petrol rămâne deschisă, iar monitorizarea continuă a situației este vitală pentru evaluarea eficacității pe termen lung a acestor măsuri.