Ankara încearcă să blocheze planul de aprovizionare pe flancul estic
O nouă confruntare geopolitică a izbucnit între Grecia și Turcia în cadrul NATO, având ca miză rolul central în extinderea rețelei de conducte de combustibil pe flancul estic al Alianței. Turcia încearcă să anuleze planul actual, care prevede un rol cheie pentru Grecia în interconectarea cu Bulgaria și România, propunând o alternativă proprie, pretins mai puțin costisitoare. Potrivit Agenției de presă Rador, care citează publicația greacă Protagon, datele concrete infirmă însă argumentele Ankarei. Acest conflict, ce se desfășoară de câteva săptămâni, amenință să complice eforturile americane de transformare a Alianței în ceea ce Pentagonul numește „NATO 3.0”, un concept ce include o prezență militară americană limitată în Europa, dar susținută de o infrastructură logistică robustă.
Planul NATO de extindere a rețelei de conducte de combustibil, inițiat în 2021 și accelerat după invazia Rusiei în Ucraina din februarie 2022, este un proiect ambițios pe termen lung, estimat să dureze aproximativ 25 de ani și să coste între 25 și 27 de miliarde de euro la prețurile actuale. Acesta vizează modernizarea și extinderea Sistemului de Conducte NATO (NPS), o rețea labirintică de aproape 11.000 km, configurată în timpul Războiului Rece și care traversează 13 țări aliate. NPS include Sistemul Central European de Conducte (CEPS), Sistemul Nord European de Conducte (NEPS) și șapte rețele naționale, printre care cele din Grecia și Turcia, aceasta din urmă având două astfel de rețele.
Confruntarea actuală a fost declanșată de dorința Ankarei de a torpila participarea Greciei la crearea Sistemului de Conducte Est-European (EEPS). Un raport de sustenabilitate din mai 2021 al Comitetului NATO pentru Petrol a evaluat nevoile de aprovizionare cu combustibil pentru trei categorii de state: Ungaria, Slovacia, Cehia; Polonia, Lituania, Letonia, Estonia; și Bulgaria, România. Interesul Greciei se situează în a treia categorie. Potrivit Protagon și informațiilor verificate de Pentagon, ideea inițială a conducerii Alianței, în special a SHAPE (cartierul general militar), era interconectarea cu Bulgaria și ulterior cu România, propunând extinderea atât a sistemului grecesc (GRPS), cât și a celui vestic turcesc (WTUPS), pentru a asigura „complementaritate”.
Pentru Grecia, conducerea NATO a propus construirea unui nou tronson de conductă de aproximativ 290 km, împărțit în trei secțiuni: de la Strymonas la Chrysoupoli (100 km), de la Chrysoupoli la granița cu Bulgaria (75 km) și de la Chrysoupoli la Alexandroupoli (115 km). Acest plan includea și două depozite de combustibil și o stație de înaltă compresie, cu un cost total estimat la 400 de milioane de euro. Atena a propus și rute alternative centrate pe Alexandroupoli, conștientă de provocările traversării Munților Rodopi. Pentru Turcia, planul prevedea un tronson de 115 km de la Istanbul la granița cu Bulgaria, continuând spre Burgas, cu o stație de înaltă compresie și un cost estimat la 130 de milioane de euro.
În octombrie 2023, ministrul grec al Apărării Naționale, Nikos Dendias, a semnat o Scrisoare de Intenție (LOI) cu omologii săi din Bulgaria și România, în marja reuniunii miniștrilor Apărării NATO de la Bruxelles. Această inițiativă trilaterală, ce a urmat Summitului Grecia-Bulgaria-România de la Varna, accentuează importanța geopolitică și securitatea energetică a Greciei, conform surselor de rang înalt din Pentagonul grec. Declarația comună a prim-miniștrilor de la Varna sublinia deja cooperarea pentru consolidarea capacității Alianței de a asigura aprovizionarea cu combustibil a Flancului Estic. Acest acord, împreună cu un Memorandum de Înțelegere pentru un coridor militar în cadrul Mobilității Militare a UE, a activat reflexele Turciei, care pare să își dorească blocarea oricărei finanțări NATO pentru Grecia în acest proiect.
Turcia a încercat să își promoveze propriul proiect printr-o scurgere de informații către Bloomberg, propunând o conductă exclusiv militară care să o conecteze cu Bulgaria și România, la un cost total de un miliard de euro, susținând că aceasta ar reprezenta doar o cincime din costul rutei grecești. Ankara încearcă de asemenea să-și valorifice cooperarea cu cele două țări balcanice în operațiunile de deminare din Marea Neagră pentru a-și susține aspirațiile. Cu toate acestea, trei surse aliate au declarat pentru Protagon că aceste cifre sunt distorsionate. Partea grecească a proiectului implică 11 proiecte individuale cu un cost total de aproximativ 900 de milioane de euro, în timp ce cele 21 de proiecte din rețeaua turcească se ridică la 2,5 miliarde de euro, toate sumele fiind finanțate de NATO.
Un avantaj major al rutei grecești este existența rafinăriilor de la Salonic, punct de plecare al noii conducte către regiunea Kavala, în timp ce zonele vizate de proiectele turcești nu dispun de astfel de instalații. Ulterior, într-un alt articol Bloomberg, Ankara a menționat o posibilă interconectare a unor rafinării de pe teritoriul său pentru a contracara avantajul Greciei. Autoritățile grecești au indicat și posibilitatea creării unui punct de ancorare la Chrysoupoli, în regiunea Kavala, ca poartă suplimentară pentru aprovizionarea cu combustibil, inclusiv gaze naturale lichefiate americane.
Tactica alarmistă a Ankarei, influențată și de transformarea portului Alexandroupoli într-un nod militar și energetic important, oferă argumente statelor aliate din Europa Occidentală, precum și Canadei, care se opun alocării unor fonduri atât de mari pentru o rețea extinsă pe flancul estic. Franța, Regatul Unit, Spania și Canada și-au exprimat cele mai puternice obiecții, argumentând că nu au nimic de câștigat și că rețelele existente din vest ar fi suficiente. Este notabil că una dintre țările opozante a vândut o rețea de combustibil construită integral cu fonduri NATO după Războiul Rece, obținând profit.
De ce contează Această dispută are implicații majore pentru securitatea energetică și militară a României și Bulgariei, țări situate pe flancul estic al NATO și direct vizate de amenințarea rusă. Asigurarea unei aprovizionări stabile cu combustibil este crucială pentru operațiunile militare și logistica Alianței în regiune. Blocarea sau întârzierea proiectului ar putea lăsa aceste țări vulnerabile și ar afecta capacitatea de răspuns rapid a NATO. De asemenea, implicarea României și Bulgariei în Scrisoarea de Intenție trilaterală cu Grecia subliniază importanța unei abordări regionale coerente pentru consolidarea apărării estice, independent de jocurile de putere dintre alți actori regionali.
Confruntarea dintre Grecia și Turcia va continua, iar experții în relațiile dintre cele două țări anticipează noi episoade. Speranțele guvernului turc de a obține un avantaj în cadrul Summitului NATO de la Ankara din iulie 2026 nu par să se materializeze, însă reacțiile Ankarei ar putea pune în pericol întregul proiect. Cheia soluției pare să se afle la Washington, unde americanii, conform planului „NATO 3.0”, urmăresc limitarea prezenței lor militare în Europa, dar cu o infrastructură logistică eficientă.
Deciziile lor, care vor fi decisive, sunt așteptate în curând și vor influența semnificativ viitorul securității energetice și militare pe flancul estic al Alianței, implicit pentru România și Bulgaria.