Diplomatie externă salvează o criză iminentă
Trump renunță reprezintă subiectul principal al acestui articol. Președintele american Donald Trump a anulat planurile de a ataca Iranul „FOARTE DUR ÎN SEARA ASTA”, o decizie anunțată inițial joi dimineață, conform relatărilor Politico. Schimbarea drastică de poziție a venit în urma unor apeluri telefonice cruciale de la înalți oficiali din Qatar, Emiratele Arabe Unite și Pakistan, și nu din partea Casei Albe, așa cum a declarat Trump ulterior. Liderii din țările din Golf și Asia de Sud l-au convins pe președintele american că un acord preliminar, care deschide calea pentru discuții mai detaliate, era la îndemână. „Tocmai am ajuns la o soluționare excelentă a războiului din Iran și vom fi supuși finalizării documentelor”, a declarat Trump reporterilor din Biroul Oval joi, adăugând că „ar trebui să terminăm în următoarele zile”.
Apelurile, care nu fuseseră raportate anterior, au venit de la emirul qatarez Tamim bin Hamad Al Thani, președintele Emiratelor Arabe Unite, Mohamed bin Zayed Al Nahyan, și șeful apărării pakistaneze, Asim Munir, conform a doi oficiali ai administrației și unui diplomat informat despre aceste discuții. Trump a recunoscut joi că aceste țări au influențat Teheranul și liderul suprem Mojtaba Khamenei, iar asigurarea lor că un acord era aproape l-a determinat să-și retragă planurile de atac, potrivit unuia dintre oficialii administrației. Această intervenție externă a demonstrat o influență diplomatică semnificativă asupra deciziilor de securitate națională ale SUA, o practică neobișnuită pentru o administrație americană.
Contrar optimismului lui Trump, mesajul din partea Iranului a fost mai rezervat. Presa de stat iraniană a relatat, citându-l pe Esmaeil Baghaei, purtător de cuvânt al Ministerului de Externe, că, deși mari părți ale textului de negociere au fost finalizate, Iranul nu va face compromisuri în ceea ce privește liniile sale roșii, conform Reuters. „Iranul nu a ajuns încă la o concluzie finală cu privire la un acord”, a spus Baghaei. Cu toate acestea, oficialii americani și arabi au rămas prudenți, dar optimiști, considerând că anunțul lui Trump prevestește un acord real, chiar dacă multe obstacole persistă în calea unei rezoluții durabile a conflictului de patru luni.
Ceea ce pare a fi pe masă este, în primă fază, doar un acord de redeschidere a Strâmtorii Ormuz și de încetare a blocadei americane asupra acestei căi navigabile vitale, conform unui oficial israelian și unei surse informate despre relațiile diplomatice. Secretarul de Stat Marco Rubio a declarat Congresului săptămâna trecută că discuțiile nucleare detaliate vor dura mai mult timp, deschiderea Strâmtorii Hormuz fiind doar un prim pas. Discuțiile mai dificile privind programul nuclear al Iranului vor urma ulterior. Rămâne, de asemenea, neclar dacă liderul suprem Khamenei a semnat acordul. Oficialii americani au declarat că acesta a suferit răni semnificative în primele zile ale războiului și se ascunde în subteran, fără acces la tehnologie, de teama atacurilor americane și israeliene, ceea ce i-a îngreunat comunicarea. Mulți diplomați au fost sceptici că Khamenei ar fi fost de fapt de acord cu ceva, un diplomat arab comentând: „O să cred când o să văd”.
O persoană apropiată Casei Albe a subliniat că veridicitatea unui acord va depinde de cine negociază cu administrația Trump. „Dacă este vorba de conducerea politică, atunci este real. Dacă este vorba de IRGC, nu prea”, a spus sursa anonimă, referindu-se la Corpul Gărzilor Revoluționare Islamice. SUA și Iranul au schimbat propuneri prin intermediul Qatarului și Pakistanului în ultimele zile. Trump a devenit din ce în ce mai frustrat, întrebându-se dacă Iranul îl amână. Apoi, săptămâna aceasta, cele două părți au reluat schimburile de atacuri după ce Iranul a doborât un elicopter american, iar Trump a încercat să facă presiuni suplimentare asupra Teheranului pentru a ajunge rapid la un acord.
Ca parte a negocierilor, SUA și Iranul au discutat despre acordarea accesului Teheranului la fonduri restricționate deținute în Qatar și în alte părți, care ar putea totaliza peste 16 miliarde de dolari, potrivit unui oficial european și unei alte persoane informate despre discuții. SUA consideraseră anterior activele utilizabile de către Iran pentru achiziții limitate, dar au cerut băncilor să oprească eliberarea lor în 2023, în timpul războiului Israel-Hamas. Un acord din partea SUA ar putea permite soluții alternative care să permită Iranului să acceseze banii fără a încălca, din punct de vedere tehnic, sancțiunile americane sau a atinge fondurile înghețate. Cu toate acestea, Marco Rubio a declarat Congresului săptămâna trecută că SUA nu vor acorda Iranului nicio scutire de sancțiuni în avans pentru a redeschide Strâmtoarea Hormuz, acest lucru urmând să se întâmple doar în discuțiile ulterioare, după ce Iranul va fi de acord cu restricții asupra programului său nuclear. Orice acord se va confrunta probabil cu rezistența prim-ministrului israelian Benjamin Netanyahu, care l-a încurajat pe Trump în februarie să atace Iranul pentru refuzul acestuia de a adera la cererile nucleare.
O sursă separată de tensiune a fost atacul israelian asupra Beirutului, care a amânat semnarea acordului cu câteva ore, conform news.ro, care citează declarațiile lui Trump pentru Axios. Președintele american a mărturisit că a fost șocat și s-a înfuriat pe premierul israelian Benjamin Netanyahu. „A dat totul peste cap. A întârziat semnarea cu câteva ore. Trebuia să aibă loc acum. Acum este programată peste câteva ore”, a spus Trump. Deși a recunoscut că Hezbollah a atacat Israelul primul, Trump a subliniat că nu au fost victime și a criticat lipsa de judecată a lui Netanyahu, spunând: „De ce a trebuit Bibi să lanseze un atac nenorocit? Am fost atât de supărat. I-am spus asta. Nu are pic de judecată. I-am spus asta”. Agenția de știri iraniană IRNA l-a citat pe generalul-maior Ali Abdollahi spunând că forțele armate iraniene au „degetul pe trăgaci” și sunt gata să tragă în „inima inamicului”, așteptând „cea mai mică greșeală” a inamicului pentru a-i da o „lecție de neuitat și definitivă”.
Aceste evenimente recente se suprapun cu dezvăluirile din viitoarea carte „Schimbare de regim: din culisele președinției imperiale a lui Donald Trump” de Jonathan Swan și Maggie Haberman, care citează Axios și fragmente publicate de The Daily Beast. Oficialii americani suspectează că discuții confidențiale au fost înregistrate, generând furie la Casa Albă și temeri legate de o breșă majoră de securitate. O sursă din administrație a declarat că „ne temem că unele dintre cele mai sensibile conversații ale noastre au fost înregistrate” și că „nu au nicio idee care dintre ele” ar fi putut fi captate. Dispozitivele electronice sunt strict interzise în Situation Room, unde se iau decizii privind operațiuni militare și crize internaționale. Casa Albă nu a contestat autenticitatea fragmentelor publicate, care redau aproape cuvânt cu cuvânt discuții purtate în cadrul unor întâlniri.
Un pasaj din carte descrie o întâlnire din 11 februarie 2026, între Trump și Netanyahu, în care au fost discutate posibile lovituri asupra Iranului. După ce Netanyahu a prezentat un plan pentru schimbarea regimului de la Teheran, Trump ar fi răspuns: „Sună bine pentru mine”. Aceste dezvăluiri pun într-o lumină nouă poziția administrației Trump, având în vedere că discuțiile despre lovituri și schimbarea regimului au avut loc în timp ce Washingtonul negocia oficial dosarul nuclear iranian. Negocierile indirecte dintre SUA și Iran, mediate de Oman, au început în 6 februarie 2026, la Mușcat, și au continuat cu noi runde la Geneva pe 17 și 26 februarie, cu doar două zile înainte de izbucnirea conflictului. SUA și Israelul au lansat atacurile asupra Iranului în 28 februarie 2026. Un alt episod descrie o întâlnire din ziua următoare, în care oficialii americani au analizat scenariile propuse de Israel. Secretarul de stat Marco Rubio ar fi reluat caracterizarea făcută de directorul CIA, John Ratcliffe, care ar fi descris planurile privind schimbarea regimului iranian drept „farcice”, lipsite de realism. „Cu alte cuvinte, sunt prostii”, ar fi comentat Rubio, potrivit autorilor cărții. Fragmentul publicat în primăvara anului 2025, când oficiali americani au transmis din greșeală planuri militare și alte informații confidențiale jurnalistului Jeffrey Goldberg de la The Atlantic, ilustrează o problemă persistentă în gestionarea informațiilor sensibile de securitate națională de către administrația Trump.
De ce contează Acest episod subliniază fragilitatea deciziilor de politică externă americană și influența tot mai mare a actorilor regionali, precum Qatar și Emiratele Arabe Unite, în medierea conflictelor globale. Capacitatea acestor țări de a influența direct președintele american demonstrează o schimbare în dinamica puterii și o dependență crescută a Washingtonului de diplomația regională. Pentru România și Europa, o escaladare în Orientul Mijlociu ar fi avut implicații economice și de securitate majore, de la creșterea prețului petrolului la destabilizarea fluxurilor migratorii. Evitarea unui conflict deschis, chiar și temporar, oferă o fereastră de oportunitate pentru diplomație și stabilitate regională, deși tensiunile de fond persistă.
Pe termen scurt, decizia lui Trump de a renunța la atacul asupra Iranului pare să fi prevenit o escaladare militară imediată în regiune. Cu toate acestea, conflictul de patru luni dintre SUA și Iran, alimentat și de tensiunile cu Israelul, rămâne nerezolvat. Viitorul acordului depinde de negocierile continue privind programul nuclear al Iranului și de capacitatea SUA de a gestiona relațiile complexe cu aliații regionali, în special Israelul. Rămâne de văzut dacă liderul suprem iranian, Mojtaba Khamenei, va ratifica în cele din urmă un acord complet și dacă acesta va rezista presiunilor interne și externe.
Provocările legate de securitatea informațiilor la Casa Albă, evidențiate de dezvăluirile din cartea lui Swan și Haberman, ar putea submina încrederea în administrația americană și complica eforturile diplomatice viitoare.