Ultraconservatorii iranieni critică dur posibila înțelegere
Negocierile dintre Statele Unite și Iran privind un potențial acord nuclear se confruntă cu o opoziție puternică la Teheran, în special din partea facțiunilor ultraconservatoare și a Gărzilor Revoluționare Islamice. Președintele american Donald Trump a insistat pentru semnarea acordului duminică, 14 iunie 2026, când aniversează 80 de ani de la naștere. Cu toate acestea, regimul de la Teheran nu a confirmat o înțelegere asupra unui text final, iar Gărzile Revoluționare au respins categoric posibilitatea unei semnări în această zi, conform informațiilor disponibile.
Unul dintre cei mai vehemenți critici ai acordului propus este Mahmoud Nabavian, un adept al liniei dure din Teheran. Acesta a declarat public că, în forma actuală, acordul ar transforma Iranul într-o „colonie a Statelor Unite”. Motivul principal invocat de Nabavian este clauza care ar obliga Iranul să redeschidă Strâmtoarea Ormuz „chiar și pentru Israel”, o concesie considerată inacceptabilă. Mai mult, Nabavian a subliniat că, pentru a realiza „chiar și cea mai mică cantitate de îmbogățire a uraniului, ar trebui mai întâi să obținem permisiunea Statelor Unite – chiar și pentru scopuri precum producerea de medicamente sau electricitate”, ceea ce ar submina suveranitatea iraniană. El a adăugat că termenii privind deblocarea activelor înghețate în străinătate și ridicarea sancțiunilor rămân neclari, fapt ce amplifică reticența ultraconservatorilor.
Criticile lui Nabavian nu sunt singulare. Într-un interviu televizat, el a avertizat că „cu cât trimitem mai multe semnale de slăbiciune, cu atât războiul se apropie mai mult de noi”, sugerând că un acord slab ar putea invita agresiuni externe. Deși textul integral al acordului nu a fost făcut public oficial, unele instituții media iraniene au început să avertizeze asupra riscului de dezbinare internă cauzat de aceste negocieri.
Ziarul Javan, considerat apropiat de Gărzile Revoluționare, a relatat că anumiți vorbitori la mitingurile publice ignoră instrucțiunile liderului suprem Mojtaba Khamenei și „acționează pentru a semăna semințele schismei și diviziunii în rândul poporului”. Această referire sugerează o ruptură internă în cadrul elitei politice iraniene, între facțiunile care susțin o abordare pragmatică și cele care aderă la o linie ideologică strictă. Sâmbătă, la Teheran, un miting public a cerut demisia ministrului de Externe Abbas Araghchi și a negociatorului-șef Mohammad Bagher Ghalibaf, scandând lozinci precum „Ghalibaf, Araghchi – ce se întâmplă cu sângele liderului meu?”, o referință dramatică la asasinarea fostului lider suprem Ali Khamenei, tatăl actualului lider.
Aceste tensiuni interne reflectă o dilemă majoră pentru regimul iranian: echilibrul între ameliorarea presiunii economice prin ridicarea sancțiunilor și menținerea integrității ideologice și a suveranității naționale. Contextul istoric al relațiilor Iran-SUA este marcat de decenii de ostilitate și neîncredere reciprocă, culminând cu retragerea unilaterală a SUA din JCPOA (Planul Comun și Cuprinzător de Acțiune) în 2018 sub administrația Trump. Această retragere a reimpus sancțiuni dure, afectând semnificativ economia iraniană, în special exporturile de petrol, care au scăzut de la peste 2,5 milioane de barili pe zi în 2018 la sub 500.000 de barili pe zi în 2019, conform datelor Bloomberg. Această presiune economică este principalul motor din spatele dorinței Iranului de a negocia un nou acord, însă costul politic intern pare a fi considerabil.
În replică la criticile ultraconservatorilor, Ali Rabiei, un oficial apropiat de președintele iranian Masoud Pezeshkian, a intervenit duminică, avertizând împotriva creării unor „narațiuni artificiale”. Această declarație sugerează că administrația Pezeshkian încearcă să gestioneze percepția publică și să contracareze campania de denigrare a eforturilor diplomatice. Pezeshkian, considerat un reformist, se află într-o poziție delicată, încercând să navigheze între cerințele internaționale și presiunile interne ale facțiunilor conservatoare, care dețin o influență semnificativă în structurile de putere, inclusiv în Gărzile Revoluționare.
Comparația cu situația altor state din regiune, cum ar fi Emiratele Arabe Unite sau Arabia Saudită, care au relații economice și politice strânse cu SUA, evidențiază particularitatea dilemei iraniene. Spre deosebire de aceste țări, Iranul operează sub un sistem teocratic care prioritizează rezistența față de influența occidentală, în special americană. Orice acord perceput ca o capitulare în fața Washingtonului este întâmpinat cu o opoziție feroce din partea clerului și a instituțiilor militare puternice.
### De ce contează
Blocajul în negocierile nucleare dintre SUA și Iran are implicații majore pentru stabilitatea regională și globală. Un eșec în atingerea unui acord ar putea duce la o escaladare a tensiunilor, la o cursă a înarmării nucleare în Orientul Mijlociu și la o accentuare a crizelor economice și umanitare din Iran. Pe de altă parte, un acord perceput ca fiind prea indulgent față de Iran ar putea nemulțumi aliații SUA din regiune, precum Israelul și Arabia Saudită, care se tem de o renaștere a influenței iraniene. Pentru cetățenii iranieni, miza este direct legată de ridicarea sancțiunilor și de ameliorarea condițiilor de viață, speranță care se diminuează cu fiecare eșec diplomatic.
Perspectivele imediate pentru semnarea unui acord par sumbre, având în vedere opoziția internă acerbă din Iran și divergențele fundamentale dintre cele două părți. Deși președintele Trump a exprimat dorința de a finaliza acordul la o dată simbolică, realitatea politică de la Teheran indică o rezistență puternică, ce ar putea prelungi negocierile sau chiar le-ar putea face să eșueze. Întrebarea rămâne dacă presiunea economică va fi suficientă pentru a forța o concesie din partea ultraconservatorilor sau dacă aceștia vor reuși să blocheze definitiv un compromis, menținând Iranul într-o stare de izolare și confruntare.
Următoarele zile vor fi cruciale pentru a determina direcția acestor negocieri complexe și încărcate de mize geopolitice.