Imigrația, economie și relațiile cu UE, în balanță
Alegătorii elvețieni au fost chemați la urne duminică, 14 iunie 2026, pentru a decide soarta unei inițiative populare care propune limitarea populației țării la 9,5 milioane de locuitori pe termen scurt și la maxim 10 milioane până în 2050. Această decizie crucială, urmărită cu atenție de Uniunea Europeană, ar putea redefini fundamental politica de imigrație a Elveției și, implicit, relațiile sale economice și sociale cu blocul comunitar. Politologul Philipp Lutz a subliniat că o astfel de măsură ar contraveni dreptului de liberă circulație, o piatră de temelie în acordurile bilaterale dintre Elveția și UE, avertizând asupra unor posibile consecințe negative, inclusiv asupra accesului la piața europeană.
Propunerea, intitulată „Nu unei Elveții de 10 milioane!”, a fost lansată de Partidul Popular Elvețian (SVP), cea mai mare formațiune politică din parlament, cunoscută pentru pozițiile sale de dreapta radicală. Scopul declarat al SVP este de a reduce presiunea asupra locuințelor, serviciilor publice și mediului, probleme pe care le atribuie creșterii rapide a populației. Vicepreședintele SVP, Thomas Matter, a enumerat printre consecințe „pierderea identității, scăderea calității vieții, distrugerea naturii, stresul legat de densitatea populației, lipsa locuințelor, școlile supraaglomerate, infrastructura și instituțiile sociale suprasolicitate”. Președintele SVP, Marcel Dettling, a declarat tranșant: „Nu vom fi intimidați. Este dreptul nostru democratic să spunem: Imigrația nu poate continua.”
Populația Elveției a crescut semnificativ, în special după introducerea liberei circulații a persoanelor cu Uniunea Europeană în 2002, adăugând aproximativ 1,7 milioane de locuitori, conform HotNews.ro. În noiembrie 2025, țara înregistra 9,1 milioane de locuitori, dintre care 2,5 milioane (aproximativ 27%) erau străini rezidenți, potrivit datelor citate de Agerpres. Inițiativa SVP prevede că, odată ce numărul rezidenților depășește 9,5 milioane, guvernul ar fi obligat să ia măsuri restrictive, precum reguli mai stricte privind azilul, reîntregirea familiei și permisele de ședere permanentă. Dacă aceste măsuri s-ar dovedi insuficiente, Elveția ar putea fi nevoită să renegocieze sau chiar să rezilieze acordul de liberă circulație cu UE, o măsură cu implicații economice profunde, asemuită de ministrul Justiției și Poliției, Beat Jans, cu un „propriul Brexit” elvețian, potrivit AFP.
Guvernul elvețian, majoritatea celorlalte partide politice, liderii de afaceri și sindicatele au respins propunerea SVP, numind-o o „inițiativă a haosului”. Aceștia avertizează că adoptarea ei ar priva sectoare cheie, precum spitalele și hotelurile, de personalul necesar și ar izola Elveția, o țară non-membră UE, dar profund integrată economic în bloc, de cel mai mare partener comercial. Economistul-șef al asociației de afaceri Economiesuisse, Rudolf Minsch, a subliniat că „UE rămâne de departe cel mai important partener comercial al Elveției” și că „interesul nostru este să avem relații stabile și clare cu principalul nostru partener comercial”. Angajatorii sunt îngrijorați de lipsa forței de muncă, având în vedere că jumătate dintre angajații din hoteluri și mulți din spitale și azile de bătrâni sunt imigranți.
Criticii inițiativei, citați de European Conservative, subliniază și îmbătrânirea populației Elveției, argumentând că imigrația este esențială pentru a aborda deficitul de forță de muncă și pentru a susține sistemul de asistență socială al țării. Pe de altă parte, susținătorii inițiativei, inclusiv deputatul UDC Yvan Pahud, afirmă că „Elveția este o țară mică care nu se poate extinde” și că nu își dorește să „primească întreaga Europă și toată mizeria lumii”. Ei au asociat imigrația cu o creștere a criminalității și o pierdere a identității naționale, conform European Conservative.
Sondajele de opinie publicate înaintea votului au indicat un rezultat extrem de strâns. Unele sondaje, precum cel realizat de gfs.bern, sugerau un ușor avantaj pentru tabăra care se opune plafonării populației, cu 52% împotrivă, conform Agerpres. Avântul în ultimele săptămâni dinaintea votului părea să fie de partea celor care se opun, aceștia argumentând că plafonarea nu va crea locuințe suplimentare, nu va combate imigrația ilegală și nici nu va asigura forța de muncă necesară economiei. Este important de menționat că nicio altă țară nu a limitat numărul populației prin referendum, exemplul Chinei cu politica „un singur copil” fiind o măsură impusă, nu rezultatul unui vot popular, și abandonată ulterior.
Pe lângă inițiativa privind imigrația, alegătorii elvețieni au avut de decis și asupra unui proiect de lege susținut de guvern pentru înăsprirea condițiilor de acces la serviciul civil. Această inițiativă apare într-un context geopolitic tensionat, marcat de războiul din Ucraina. Stânga, care a inițiat referendumul pe această temă, a considerat reforma „periculoasă”, temându-se că ar putea duce la dispariția serviciului civil ca alternativă la serviciul militar. Sondajele indicau o egalitate aproape perfectă între cele două tabere: 48% pentru și 46% împotrivă înăspririi condițiilor, conform AFP. Elveția menține serviciul militar obligatoriu pentru bărbați printr-un sistem de miliție, iar numărul celor care optează pentru serviciul civil a crescut semnificativ după 2009, când a fost desființată comisia de verificare a „conflictului de conștiință”.
De ce contează Această inițiativă elvețiană are implicații majore nu doar pentru cetățenii Elveției, ci și pentru cetățenii UE, inclusiv români, care lucrează sau intenționează să lucreze în țara alpină. O limitare a populației ar putea însemna restricții severe asupra liberei circulații, afectând direct oportunitățile de angajare și de rezidență. Mai mult, rezultatul votului ar putea influența relațiile economice dintre Elveția și Uniunea Europeană, putând duce la o izolare a Elveției și la o destabilizare a lanțurilor de aprovizionare și a parteneriatelor comerciale. Este un test pentru echilibrul dintre suveranitatea națională și integrarea economică regională.
În cazul unui vot favorabil inițiativei „Nu unei Elveții de 10 milioane!”, guvernul elvețian ar fi obligat să implementeze măsuri restrictive pentru a atinge pragul stabilit. Aceasta ar putea include renegocierea sau chiar rezilierea acordurilor bilaterale cu Uniunea Europeană, în special cel privind libera circulație a persoanelor. O astfel de acțiune ar deschide o perioadă de incertitudine economică și politică, putând afecta accesul Elveției la piața unică europeană și, implicit, prosperitatea țării. Rămâne de văzut cum vor fi implementate aceste măsuri și care va fi răspunsul Uniunii Europene, având în vedere că Bruxelles-ul a avertizat constant că țările non-membre nu pot beneficia de piața unică fără a respecta angajamentele fundamentale, cum ar fi libera circulație.
De asemenea, impactul pe termen lung asupra deficitului de forță de muncă și a sistemului de asistență socială elvețian va fi un punct central de monitorizat.