Strategii de apărare și atac
Pe măsură ce Statele Unite își retrag în tăcere cele mai prețioase resurse militare de pe coastele Asiei, acestea se retrag în locuri precum Guam, în Micronezia, un teritoriu insular american situat mult dincolo de raza de acțiune a majorității rachetelor convenționale. Potrivit unui articol publicat de South China Morning Post, această mișcare poate fi interpretată ca o retragere, dar pentru armata chineză, reprezintă o provocare complexă în contextul războiului modern. „Distanta poate deveni un scut, iar dispersarea o armă”, a afirmat un expert militar chinez.
Această enigmă a fost investigată de o echipă de cercetători din domeniul apărării din China, care a publicat recent un studiu detaliat în revista „Tactical Missile Technology”. Lucrarea, intitulată „Cercetări privind eficacitatea operațiunilor cu roiuri de rachete antisubmarin în confruntare distribuită”, oferă un ghid pas cu pas despre cum ar putea fi distrus un grup de portavioane americane de la o distanță de 3.000 km, exact distanța dintre Shanghai și Guam. Această cercetare a fost condusă de profesorul asociat Gao Tianyun de la Colegiul de Studii Internaționale al Universității Naționale de Tehnologie a Apărării din Nanjing.
Timp de mai mulți ani, navele mari ale marinei americane au operat relativ aproape de China, în Japonia, Coreea de Sud, Filipine și Marea Chinei de Sud. Această apropiere le-a făcut vulnerabile la arsenalul tot mai mare de arme chineze, inclusiv rachetele balistice cu rază medie de acțiune și roiurile de rachete de croazieră. Conform datelor publicate de Pentagon, strategia adoptată recent, denumită Operațiuni Maritime Distribuite (DMO), are rolul de a dispersa navele pe sute de kilometri, protejând astfel portavioanele de atacurile inamice.
În cadrul acestui nou concept, navele de atac sunt împrăștiate, iar portavioanele sunt retrase mai în spate, în timp ce navele mai mici, mai ușor de sacrificat, sunt trimise în față pentru a acționa ca scuturi. Aceasta modifică dinamicile războiului naval, oferind o protecție mai bună. Totuși, lucrarea lui Gao subliniază dificultățile acestei strategii, în special atunci când un portavion se află la doar câteva sute de kilometri de coastă, unde rachetele chinezești ar putea ajunge rapid.
Astăzi, flota americană este organizată într-o formațiune dispersată și stratificată. Stratul exterior este compus din distrugătoare Aegis, staționate la 600-800 km în fața portavionului, înarmate cu interceptoare SM-3. Acestea au capacitatea de a doborî rachetele balistice în timpul zborului. Mai aproape, navele de suprafață fără pilot, echipate cu rachete SM-6 și ESSM, formează un „burete de rachete” suplimentar, conform afirmațiilor echipei de cercetare.
Portavionul se află, de asemenea, protejat de un inel interior dens format din nave de apărare aeriană, avioane de luptă și aeronave de avertizare timpurie. Însă, pentru a distruge portavionul, este necesar să se elimine toate aceste straturi protectoare, care sunt dispersate pe scară largă, complicând astfel misiunea atacatorilor. Această cercetare chineză subliniază nu doar provocările cu care se confruntă Statele Unite, dar și evoluția rapidă a tehnologiei militare în regiune, ceea ce ar putea schimba semnificativ echilibrul de putere în Asia.
În concluzie, provocările cu care se confruntă marina americană în fața noilor strategii chinezești evidențiază necesitatea unor ajustări tactice și strategice. Următorii pași ar putea include întărirea rețelelor de apărare și o mai bună integrare a tehnologiilor avansate în operațiunile navale.
Este esențial ca Statele Unite să rămână vigilente și să se adapteze rapid la noile condiții de pe câmpul de luptă maritim.