Contrast major în viziuni, cu România ca punte
Anre: ruptura reprezintă subiectul principal al acestui articol. Președintele Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE), George Niculescu, a subliniat, la deschiderea Forumului Regional al Energiei pentru Europa Centrală și de Est (FOREN 2026) de la Neptun, o „ruptură ideologică” profundă și fără precedent între Statele Unite ale Americii și Europa în abordarea politicilor energetice. Evenimentul, organizat de Comitetul Național Român al Consiliului Mondial al Energiei (CNR-CME) cu sprijinul CME, a fost prilejul unei mărturisiri neobișnuite din partea șefului ANRE, care a evitat subiectele tradiționale despre megawați și autorizații, concentrându-se pe concluziile recentei sale vizite la Washington.
„Astăzi nu vreau să vorbesc despre megawați, despre o moleculă de gaze naturale, despre autorizații de înființare, ATR-uri sau alte lucruri pe care în mod tradițional le abordez la fiecare eveniment la care particip. Nu o să vă spun nici măcar ce treabă nemaipomenită face Autoritatea de Reglementare în domeniul Energiei, pentru că știți cu toții deja lucrul acesta și nu mai trebuie să-l repet”, a declarat Niculescu, conform Mediafax. El a continuat, afirmând că s-a întors vineri de la o conferință majoră de energie din Washington, unde a constatat, în urma discuțiilor cu reprezentanți ai actualei administrații Trump și ai fostei administrații Biden, că „ruptura ideologică dintre cele două continente este una foarte mare. Practic, niciodată ideologic, în domeniul energiei, lucrurile nu au fost tratate mai diferit decât se întâmplă în momentul de față”.
Principala diferență constatată de șeful ANRE este axa discursului public și a politicilor guvernamentale. În timp ce la Bruxelles se vorbește constant despre tranziție energetică, decarbonizare, surse regenerabile și electrificare, în Statele Unite, accentul este pus aproape exclusiv pe exploatarea masivă de petrol și gaze. Această schimbare de paradigmă la Washington este exemplificată de apariția unui nou actor instituțional în arhitectura guvernamentală americană: „Energy Dominance” (National Energy Dominance Council). Niculescu a menționat că, anterior, omologii de discuție erau Departamentul pentru Energie, birourile pentru energie și resurse minerale din Departamentul de Stat, consilierii prezidențiali de la Casa Albă și reglementatorul federal. Acum, însă, „numai numele „Dominance” ne dă așa, o previzualizare, despre cam care sunt planurile Statelor Unite ale Americii în domeniul energetic”.
Această nouă entitate guvernamentală, introdusă de administrația Trump, semnalează intenția Statelor Unite de a utiliza resursele de hidrocarburi ca un instrument major de influență geopolitică, o abordare care contrastează puternic cu politicile verzi ale Uniunii Europene. Politicile europene, susținute de Directivele UE privind energia regenerabilă și eficiența energetică, pun presiune pe costurile industriale și pe consumatorii finali, în timp ce viziunea americană pare să prioritizeze independența energetică și supremația economică prin exploatarea resurselor fosile.
Președintele ANRE a propus un exercițiu de imaginație, analizând cum ar fi percepută o inițiativă similară în România, dacă s-ar crea o instituție dedicată promovării importanței energetice a țării. Concluzia sa a fost categorică: „Cred că știm cu toții ce s-ar întâmpla imediat după ce am verbaliza această idee: «Se creează încă o sinecură, șmecherii din energie își mai fac ceva salarii de nababi» și așa mai departe”. Această percepție publică negativă, a adăugat el, ar face imposibilă implementarea unei astfel de structuri, România preferând să rămână cu instituțiile existente. Niculescu a amintit, de asemenea, de discuțiile de la sfârșitul anului 2024 privind o posibilă comasare a ANRE cu alte autorități de reglementare, precum Consiliul Concurenței, ANCOM sau ASF, pe care le-a descris drept „experimente pentru care nu avem timp”. El a subliniat că Ministerul Energiei, de exemplu, a evoluat de la un simplu departament la o instituție de sine stătătoare abia în 2021, ilustrând un parcurs sinuos.
În ciuda acestei rupturi ideologice majore, George Niculescu a evidențiat că România a reușit să demonstreze că cele două filosofii energetice – cea pro-regenerabile și cea pro-combustibili fosili – nu se exclud reciproc. „Adică, pe de o parte, în România se instalează foarte mult regenerabil, dar se autorizează la înființare noi rețele de distribuție de gaze naturale, în România se investește masiv în baterii de stocare, dar în același timp se formează după gaz în Marea Neagră, la foarte scurtă distanță de acest loc”, a explicat șeful ANRE. El a adăugat că România este prima țară care are o lege dedicată activității offshore wind, dar în același timp construiește cea mai mare centrală gas-to-power (centrală electrică pe gaz în ciclu combinat). Această abordare duală poziționează România ca un exemplu în regiune, demonstrând că o tranziție energetică echilibrată este posibilă, integrând atât sursele curate, cât și cele convenționale, pentru a asigura securitatea energetică și dezvoltarea economică.
Niculescu a conchis că sectorul energetic românesc are nevoie de un efort conjugat din partea experților, companiilor de stat și instituțiilor. El a atras atenția asupra diferențelor de performanță între sectorul privat și cel de stat, oferind un exemplu din activitatea comitetului de reglementare: „Observăm că operatorii economici privați care vin să autorizeze la înființare un parc fotovoltaic de dimensiuni medie, vin pentru licență într-un termen relativ scurt, 12-18 luni, ceea ce ne arată că investițiile decurg rapid, dar avem și companii de stat, care, deși sunt finanțate, și-au prins în buget și sunt condiționate de un plan de restructurare, nu sunt capabile să instaleze câțiva megawați nici în 3, 4 ani de zile”. Această observație subliniază nevoia de eficiență și adaptabilitate, în special în contextul obiectivelor ambițioase de decarbonizare asumate de România prin PNRR și Strategia Energetică Națională. Dialogul constant între toate părțile implicate este considerat esențial pentru atingerea acestor obiective.
De ce contează Această ruptură ideologică între SUA și Europa, evidențiată de președintele ANRE, are implicații majore pentru politica energetică globală și, implicit, pentru România. Pe de o parte, divergențele pot crea incertitudine pe piețele internaționale de energie și pot complica eforturile de cooperare transcontinentală în fața provocărilor climatice. Pe de altă parte, poziționarea României ca o țară care reușește să îmbine cele două filosofii energetice o transformă într-un model regional, capabil să atragă investiții atât în proiecte regenerabile, cât și în cele bazate pe gaze naturale. Această abordare pragmatică poate asigura securitatea energetică a țării și o dezvoltare economică sustenabilă, ferind-o de extremele unei dependențe unilaterale.
În concluzie, discursul președintelui ANRE la FOREN 2026 a pus în lumină o realitate geopolitică complexă, în care viziunile asupra energiei sunt mai polarizate ca oricând. Rămâne de văzut cum va evolua această „ruptură ideologică” și ce impact va avea asupra politicilor energetice la nivel mondial. Pentru România, provocarea este de a menține echilibrul dintre obiectivele de tranziție energetică și necesitatea asigurării securității energetice, valorificând resursele proprii, inclusiv cele de gaze naturale din Marea Neagră, alături de investițiile în regenerabile și tehnologii de stocare.
Succesul acestei abordări va depinde de capacitatea instituțiilor de stat de a colabora eficient cu sectorul privat și de a depăși inerția birocratică, aspecte criticate de George Niculescu în discursul său.