Altare pline cu flori
Mexic, țara care deschide cel mai mare Campionat Mondial din istorie, oferă unul dintre cele mai mari paradoxuri religioase. Deși cei mai mulți dintre mexicani se declară catolici, moartea are un loc central în credința mexicanilor. Potrivit unui studiu realizat de Pew Research Center în 2020, aproximativ 80% din populația Mexicului se identifică drept catolică, însă în același timp, cultul Sfintei Morți a câștigat popularitate în rândul a milioane de credincioși. Santa Muerte (Sfânta Moarte) e în centrul unuia dintre cele mai răspândite fenomene spirituale, iar milioane de mexicani îi sunt devotați și îi aduc ofrande zilnic în fața altarelor pline de flori și statuete.
La prima vedere, sună a două lumi care nu pot exista împreună. În capitala Ciudad de Mexico, se află unul dintre cele mai importante locuri de pelerinaj pentru catolici, Basilica of Our Lady of Guadalupe. Aici vin anual milioane de credincioși pentru a se ruga. Conform datelor Bisericii Catolice, în jur de 9 milioane de persoane vizitează basilica în fiecare an, ceea ce subliniază importanța acestei tradiții. Pe de altă parte, în cartiere precum Tepito, sute de oameni se opresc zilnic în fața altarelor pline de statui cu Santa Muerte, figura reprezentată sub forma unui schelet feminin cu coasă, pe care Biserica Catolică refuză să o recunoască și o critică deschis.
Această dualitate religioasă este adânc înrădăcinată în cultura mexicană, iar mulți dintre cei care se roagă „Sfintei Morți” se consideră în continuare catolici și participă la slujbe. Conform unui sondaj realizat de un institut local de cercetare, 30% dintre cei care o venerează pe Santa Muerte se identifică și ca fiind catolici. Ei nu văd cele două credințe ca fiind opuse, ci ca răspunsuri diferite la nevoi diferite.
Mexicanii consideră că religia catolică și Dumnezeu le oferă mântuire și o busolă morală, în timp ce Santa Muerte poate rezolva probleme mai puțin spirituale, precum cele legate de bani sau sănătate. Această percepție este reflectată în practicile de zi cu zi, unde altarul dedicat Sfintei Morți poate coexista alături de crucifixuri și imagini ale Fecioarei Maria. Această sinteză a credințelor este un exemplu perfect al modului în care tradițiile precolumbiene s-au adaptat și s-au integrat în contextul catolic.
Rădăcinile cultului Santa Muerte coboară adânc în timp, cu aproape jumătate de mileniu în urmă, mult înainte ca spaniolii să înceapă cucerirea Mexicului. Aztecii credeau că moartea deschidea o nouă etapă, iar istoricii văd adesea în acest cult o continuitate a unor simboluri precolumbiene legate de sfârșitul vieții. Deși Biserica Catolică a impus un nou sistem de credințe după căderea Tenochtitlanului în 1521, vechile credințe nu au fost complet uitate. Mexicanii s-au încăpățânat să le țină în viață, amestecându-le subtil cu religia spaniolilor.
Santa Muerte aparține exact acelei povești, fiind considerată o contopire a simbolurilor aztece adaptate pentru lumea modernă. Chiar și în zilele noastre, contrastul dintre credințele catolice și cele ale Sfintei Morți este evident în Ciudad de Mexico. La doar câteva străzi distanță de ruinele marelui templu aztec se înalță imensa Catedrală Metropolitană, iar pe străzile lăturalnice din cartierele populare găsești altare ticsite cu flori dedicate Sfintei Morți. Această împletire a civilizațiilor și credințelor este un aspect fascinant și complex al identității mexicane.
Deși cultul Sfintei Morți a explodat în atenția publicului abia în ultimele două decenii, istoricii au localizat-o încă din perioada colonială, primele documente care menționează un cult al morții datând din jurul anului 1797. Popularitatea acestui cult a crescut semnificativ începând cu anul 2001, când Enriqueta Romero, cunoscută ca „Doña Queta”, a instalat primul altar public dedicat Sfintei Morți în cartierul Tepito. Gestul ei a dărâmat un zid și cultul a ieșit la suprafață, răspândindu-se rapid în restul capitalei și apoi în toată țara.
Astăzi, se estimează că Santa Muerte are peste 10 milioane de adepți în întreaga lume, iar sociologii o consideră mișcarea religioasă cu cea mai rapidă expansiune din Americi. Această legătură unică pe care mexicanii o au cu moartea se evidențiază și în timpul sărbătorii „Dia de los Muertos” (Ziua Morților), care se celebrează pe 1 și 2 noiembrie. Spre deosebire de tradițiile europene, unde pomenirea celor plecați este un moment sobru, în Mexic totul se transformă într-o explozie de vitalitate, iar cimitirele devin locuri de celebrare, pline de muzică, flori și mâncare.
Această unică viziune asupra morții și credinței reflectă nu doar o bogăție culturală, ci și o adaptare continuă a tradițiilor și credințelor în fața schimbărilor sociale și religioase.
Mexicanii cred că, în noaptea dintre cele două zile, granița dintre lumi dispare, iar morții se întorc acasă ca niște oaspeți de onoare, gata să petreacă din nou alături de cei vii.