Reacții și poziții contrastante
Deputatul PNL Alexandru Muraru a reacționat public la poziția transmisa de Ambasada Chinei în România, care a criticat vizita sa recentă în Taiwan, în contextul în care Beijingul respinge orice formă de contact oficial între state și autoritățile taiwaneze. Într-o postare pe Facebook, Muraru afirmă că parlamentarii români „nu cer aprobarea unei puteri străine” pentru întâlniri sau deplasări externe și că aceștia răspund exclusiv în fața cetățenilor. El susține că într-o democrație libertatea de exprimare, de asociere și de circulație reprezintă drepturi fundamentale, nu privilegii acordate de alte state.
Muraru a mai criticat indirect reacția diplomației chineze, inclusiv o referire considerată aluzivă la Transilvania, afirmând că România nu are dispute teritoriale cu statele vecine și acuzând Beijingul de practici de influență regională și revendicări teritoriale. În mesajul său, deputatul liberal a invocat și momentul marcării a 37 de ani de la reprimarea protestelor din Piața Tiananmen, reluând o declarație a secretarului de stat american Marco Rubio, care a vorbit despre victimele represiunii și despre dreptul la libertate de exprimare.
De asemenea, Muraru a afirmat că România a trăit experiența regimului comunist și a ales în 1989 calea democratică, susținând că țara nu va reveni la un regim autoritar. El a respins ceea ce a numit „încercări de export ideologic” din partea unor regimuri autoritare și a afirmat că acestea nu au impact asupra societății românești. În același mesaj, parlamentarul a făcut referire la rapoarte internaționale privind situația drepturilor omului din China, inclusiv la tratamentul minorității uigure și la detențiile din regiunea Xinjiang, precum și la un presupus atac cibernetic din 2024, pe care l-a atribuit unor actori susținuți de statul chinez, potrivit informațiilor publice invocate de acesta.
Reacția lui Muraru vine după ce Ambasada Chinei la București a transmis un comunicat în care a criticat vizita sa în Taiwan și a reiterat poziția oficială a Beijingului privind politica „unei singure Chine”, conform căreia Taiwanul este considerat parte a teritoriului chinez. Purtătorul de cuvânt al Ambasadei Republicii Populare Chineze în România a transmis o declarație, în urma prezenței deputatului Alexandru Muraru în Taiwan și declarațiilor acestuia.
Pe Facebook, a fost publicată următoarea poziție: ”Taiwanul este o parte a Chinei, atât China continentală cât și Taiwanul aparțin aceleiași Chine. Acesta este realitatea încă din antichitate până astăzi, ceea ce constituie adevăratul status-quo al Strâmtorii Taiwan şi o componentă importantă a ordinii internaționale de după cel de-al Doilea Război Mondial. Recunoașterea Guvernului Republicii Populare Chineze drept singurul guvern legitim care reprezintă întreaga Chină și respectarea principiului „o singură China” reprezintă un consens recunoscut la nivelul întregii comunități internaționale, respectiv un lucru firesc al respectării normelor de bază ale relațiilor internaționale.
În anul 1949, România și Republica Populară Chineză au stabilit relații diplomatice. De atunci principiul „o singură China” a devenit fundament politic al relațiilor bilaterale, aducând garanția că relațiile dintre China și România au rezistat probelor schimbărilor situației internaționale și au continuat să se dezvolte constant. Recent, domnul deputat român Alexandru Muraru a vizitat regiunea Taiwan, fapt care, în sine, contravine politicii oficiale a României.
După întoarcerea în România, dânsul a publicat un articol în presă prin care a susținut poziția separatistă a autorității Partidului Democratic Progresist de promovare a independenței Taiwanului, fapt pentru care ne exprimăm preocuparea serioasă și opoziția fermă. Chestiunea Taiwan este una ce privește afacerile interne ale Chinei și reprezintă nucleu al intereselor fundamentale ale Chinei. Așa cum un județ sau o regiune a României nu se poate separa de statul român sub niciun pretext, tot astfel nici Taiwanul nu se poate separa de China sub niciun motiv.
”Nu face altora ceea ce nu vrei să ți se facă ție”. Faptul că domnul Muraru a intervenit în mod flagrant în afacerile interne ale Chinei, susținând „independența Taiwanului”, nu numai că contravine cunoștințelor de bază ale diplomației, ci și ridică semne de întrebare cu privire la dacă acesta reprezintă cu adevărat interesele României. Partea chineză se opune cu fermitate oricăror forme de legături oficiale cu Taiwan ale statelor care au relații diplomatice cu China, acestea incluzând vizite ale reprezentanților instituțiilor oficiale, înființarea de reprezentanțe oficiale, semnarea acordurilor oficiale sau desfășurarea cooperărilor oficiale.
Ambasada Chinei a subliniat că acordă o mare importanță față de angajamentul părții române de a susține politica „o singură China” și speră ca acest angajament să fie pus cu adevărat în aplicare. În urma acestei poziții, Alexandru Muraru a venit cu o reacție, prin care notează că, în sistemul democratic, nu consideră a cere voie, ca parlamentar, să se întâlnească cu cine consideră. Totodată, el afirmă că nu răspunde în fața „unei ambasade autoritare”: ”Într-o democrație, parlamentarii nu cer aprobarea unei puteri străine pentru a se întâlni cu cine consideră necesar și pentru a vizita locurile pe care le consideră relevante pentru activitatea lor publică. Aleșii poporului răspund în fața cetățenilor care i-au trimis în Parlament, nu în fața ambasadelor unor state autoritare.
Tocmai aici se află diferența fundamentală dintre o democrație și un regim condus de un partid unic. În România, parlamentarii nu trăiesc sub cenzură și nu sunt obligați să urmeze linia ideologică a unui partid-stat. Libertatea de exprimare, libertatea de asociere și libertatea de circulație nu sunt privilegii acordate de guvern, ci drepturi fundamentale. Mai aflu că purtătorul de cuvânt al Ambasadei Chinei face o aluzie indirectă la Transilvania, doar că trebuie să-l readuc la realitate.
România nu are dispute de graniță cu statele vecine, spre deosebire de China, care creează avanposturi artificiale ca să revendice teritorii şi seamănă diviziune şi haos în vecinătatea ei. Poate că reprezentanții regimului de la Beijing ar trebui să își amintească faptul că zilele acestea lumea a comemorat 37 de ani de la masacrul din Piața Tiananmen. Secretarul de Stat american Marco Rubio a spus un lucru pe care nici propaganda și nici cenzura nu îl pot schimba: „Pe 4 iunie, lumea marchează 37 de ani de când Partidul Comunist Chinez a ordonat trupelor sale să atace mii de demonstranți pașnici în și în jurul Pieței Tiananmen.
Studenți chinezi, muncitori și alți civili care și-au pierdut viața se adunaseră pentru a-și exercita drepturile naturale și pentru a cere reforme democratice și tragerea la răspundere pentru corupție. Ne amintim de viețile lor și le onorăm moștenirea. Nicio cantitate de cenzură nu poate șterge trecutul. Cei care s-au sacrificat pentru a apăra drepturile lor inalienabile la libertatea de exprimare și la întrunire pașnică vor fi, într-o zi, îndreptățiți.” Aceasta este diferența dintre lumea liberă și regimurile autoritare.
În democrații comemorăm oamenii care au luptat pentru libertate. În regimurile autoritare, memoria lor este cenzurată. Ambasada Chinei ar trebui să înțeleagă și un alt lucru. România a cunoscut comunismul. A cunoscut teroarea, cenzura, izolarea internațională, sărăcia și falimentul economic produse de dictatură. Tocmai de aceea românii au ales în 1989 libertatea, pluralismul și apartenența la lumea democratică. România nu va mai fi niciodată o țară comunistă.
Din acest motiv, încercările de a exporta lecții ideologice către societatea românească sunt sortite eșecului. Ele nu conving pe nimeni și nu fac decât să adâncească izolarea internațională a unui regim care continuă să trateze libertatea ca pe o amenințare. ”Am fost, alături de alți doi parlamentari români, ținta unei operațiuni de spionaj cibernetic atribuite unui grup de hackeri susținut de guvernul chinez.” Realitatea este că represiunea exercitată de Partidul Comunist Chinez rămâne una dintre cele mai ample din lume.
Organizații internaționale, guverne democratice și rapoarte oficiale au documentat persecuția disidenților, a jurnaliștilor independenți, a activiștilor pentru drepturile omului și a minorităților etnice și religioase. Potrivit evaluărilor prezentate de autoritățile americane și de numeroase organizații internaționale, peste un milion de uiguri și membri ai altor minorități musulmane au fost deținuți în centre de „reeducare”, iar unele estimări indică cifre semnificativ mai mari în anumite perioade.
Mai mult, în 2024 am fost, alături de alți doi parlamentari români, ținta unei operațiuni de spionaj cibernetic atribuite unui grup de hackeri susținut de guvernul chinez, potrivit informațiilor făcute publice de autoritățile occidentale. Nu este prima dată când reprezentanți ai statului chinez încearcă să intimideze sau să monitorizeze voci critice din parlamentele democratice. România este o democrație europeană.
Parlamentarii români își vor exercita mandatul fără aprobarea Beijingului, iar politica externă a României va fi decisă la București, nu în sediul vreunei ambasade străine.