O descoperire geologică impresionantă
O echipă internațională de cercetători susține că a reconstituit pentru prima dată istoria completă a râului Eufrat, unul dintre cursurile de apă menționate în Biblie ca izvorând din Grădina Edenului. Descoperirea oferă indicii noi despre formarea unuia dintre cele mai importante râuri ale lumii antice. Studiul, publicat pe 1 iunie în prestigioasa revistă Nature Geoscience, combină date obținute prin imagistică seismică, observații satelitare, cartografiere geologică și analiza sedimentelor depuse în bazinul estic al Mării Mediterane.
Potrivit cercetătorilor, Eufratul nu a existat dintotdeauna în forma sa actuală. În urmă cu milioane de ani, două cursuri de apă gigantice, denumite Paleo-Karasu și Paleo-Murat, curgeau separat prin teritoriile care astăzi aparțin Turciei și Siriei. Analiza geologică arată că Paleo-Murat a apărut cu peste 16,5 milioane de ani în urmă, în timp ce Paleo-Karasu s-a format între aproximativ 8,6 și 5,9 milioane de ani în urmă. La acea vreme, cele două râuri nu făceau parte din sistemul actual al Eufratului, ci se vărsau într-o serie de lacuri aflate la sud de Falia Anatoliei de Nord.
Situația s-a schimbat radical în urmă cu aproximativ 5,3 milioane de ani, când regiunea mediteraneană a fost afectată de un eveniment geologic major. Restrângerea legăturii dintre Oceanul Atlantic și Marea Mediterană în zona actualei Strâmtori Gibraltar a provocat o scădere dramatică a nivelului apei din bazinul mediteranean. Ca urmare, râurile din regiune au început să erodeze puternic relieful și să-și adâncească albiile. În paralel, activitatea tectonică a modificat structura Anatoliei, accelerând procesele de eroziune și transportul sedimentelor către Mediterană.
Cercetătorii cred că aceste schimbări au dus la ruperea unor bariere naturale care rețineau lacuri uriașe în regiunile montane ale Anatoliei. Fenomenul ar fi provocat inundații catastrofale, capabile să remodeleze peisajul pe distanțe foarte mari. Urmele acestor evenimente ar putea fi reprezentate de formațiuni geologice precum depozitele Handere și Nahr Menashe, considerate de specialiști rezultatul unor viituri de proporții excepționale.
De-a lungul milioanelor de ani care au urmat, mișcările tectonice au continuat să modifice traseele celor două râuri ancestrale. În cele din urmă, în urmă cu aproximativ 1,6 milioane de ani, Paleo-Murat și Paleo-Karasu s-au unit, formând cursul actual al Eufratului, care se îndreaptă spre Golful Persic. Cu o lungime de peste 3.000 de kilometri, Eufratul este astăzi cel mai lung râu din Asia de Vest și unul dintre pilonii geografici ai Semilunii Fertile, regiune considerată leagănul civilizației.
Împreună cu fluviul Tigru, a creat condițiile ideale pentru apariția și dezvoltarea unor civilizații precum sumerienii și asirienii, în urmă cu aproximativ 6.000 de ani. Noua cercetare oferă una dintre cele mai detaliate reconstrucții geologice realizate vreodată pentru acest râu și deschide noi perspective asupra evoluției peisajului care a influențat istoria timpurie a omenirii.
Studiul indică faptul că un eveniment geologic major petrecut acum aproximativ 5,3 milioane de ani a schimbat radical peisajul regiunii. În acea perioadă, legătura dintre Oceanul Atlantic și Marea Mediterană s-a restrâns în zona actualei Strâmtori Gibraltar. Ca urmare, o mare parte din Mediterană s-a evaporat, iar nivelul apei a scăzut dramatic. Cercetătorii estimează că în estul Mediteranei nivelul mării a coborât cu până la doi kilometri în anumite zone. Această schimbare a determinat râurile din regiune să erodeze mai profund relieful și să transporte volume uriașe de sedimente.
În același timp, mișcările tectonice au modificat structura Anatoliei și au reactivat falii geologice vechi, accelerând procesele de eroziune. Autorii studiului consideră că aceste transformări ar fi putut provoca ruperea unor bariere naturale care rețineau lacuri de mari dimensiuni în Anatolia. Consecința ar fi fost producerea unor inundații masive, capabile să remodeleze peisajul regional. Două formațiuni geologice importante — cunoscute sub numele de depozitele Handere și Nahr Menashe — ar putea fi rezultatul unor astfel de evenimente. Fenomene similare ar fi avut loc și în alte zone ale Mediteranei. Cercetătorii indică existența unui vast depozit sedimentar în largul coastelor Libiei, denumit „evantaiul Eosahabi”, care ar putea avea aceeași origine.
Pe măsură ce activitatea tectonică a continuat, cursurile Paleo-Murat și Paleo-Karasu au fost modificate treptat până la unirea lor finală, acum aproximativ 1,6 milioane de ani. Potrivit cercetătorilor, rezultatele oferă cea mai completă reconstrucție realizată până în prezent a evoluției Eufratului și contribuie la înțelegerea modului în care s-a format una dintre cele mai importante căi navigabile din istoria omenirii.
Deși descoperirea nu oferă dovezi privind existența Grădinii Edenului descrise în Biblie, ea aduce noi informații despre istoria geologică a unuia dintre râurile asociate cu una dintre cele mai cunoscute relatări ale tradiției iudeo-creștine.