Contracte fără licitație
Avocații și oamenii de afaceri americani din anturajul lui Donald Trump sunt cu un pas mai aproape de a prelua controlul asupra unei conducte strategice de gaze din Bosnia, în valoare de peste un miliard de dolari, potrivit unei investigații The Guardian. O alee lăsată în paragină din Sarajevo, flancată de ziduri pline de graffiti, conduce către o ușă albă. Dincolo de ea se află sediul oficial al unei companii anonime, aflată însă pe punctul de a pune mâna pe contracte energetice de peste un miliard de dolari. Este vorba despre AAFS Infrastructure and Energy, o firmă care aproape a bătut palma pentru concesiunea construcției și exploatării unui gazoduct strategic în Balcani. Proiectul are o miză uriașă: transportul de gaz lichefiat din Statele Unite pentru a elimina definitiv dependența regiunii de livrările din Rusia. „Ar putea fi cel mai important proiect de infrastructură din istoria Bosniei și Herțegovinei”, mărturisește sub protecția anonimatului un înalt oficial de la Sarajevo. Problema? Compania în cauză nu are niciun fel de experiență în proiecte de o asemenea magnitudine. Ceea ce deține, în schimb, este un capital mult mai valoros în actuala conjunctură globală: conexiuni directe și extrem de strânse cu rețeaua personală a lui Donald Trump, scrie The Guardian.
Investigația jurnaliștilor de la The Guardian, bazată pe documente scurse, registre comerciale și interviuri cu oficiali americani și bosniaci, scoate la lumină modul în care relațiile internaționale glisează periculos sub noua administrație de la Washington. Linia dintre politica externă a statului și îmbogățirea cercului de apropiați ai familiei prezidențiale devine tot mai difuză. În spatele subsidiarei americane a AAFS se află personaje-cheie din mișcarea MAGA. Unul dintre reprezentanți este Jesse Binnall, un avocat din Washington care i-a apărat pe Trump și pe fiul acestuia, Donald Jr., în procesele legate de asaltul asupra Capitoliului și care s-a remarcat prin contestarea vehementă a alegerilor din 2020. Cel de-al doilea nume greu este Joe Flynn, antreprenor în sectorul medical și fratele fostului consilier pentru securitate națională Michael Flynn. „Există o logică cinică în lumea de azi: dacă vrei să pornești mari proiecte economice, trebuie să implici oameni conectați la administrație”, explică un fost diplomat american cu experiență în regiune. „Este o practică de gust îndoielnic, dar o mare parte din politica țării mele a devenit dubioasă în ultimul timp.”
Inițial, discuțiile purtate de Binnall, Flynn și partenerul lor local, un controversat antreprenor bosniac pe nume Amer Bekan, vizau modernizarea a două aeroporturi locale, o afacere de 300 de milioane de dolari. Ulterior, oficialii bosniaci le-au pus pe masă potul cel mare: Interconectorul Sudic. Dacă în timpul administrației Biden proiectul trebuia gestionat de compania de stat din Bosnia, blocajele etnice cronice au amânat demararea lucrărilor. Presați de termenul-limită impus de Uniunea Europeană – septembrie 2027 pentru stoparea achizițiilor de gaz rusesc – unii lideri de la Sarajevo au văzut în cooptarea unei firme conectate la Casa Albă o oportunitate de a debloca situația. „Guvernul SUA își protejează întotdeauna investițiile”, argumentează Bekan.
În luna martie, o nouă legislație adoptată la Sarajevo a stipulat direct că AAFS va fi contractorul conductei, eliminând complet procedura licitației publice. Reacțiile organismelor internaționale nu au întârziat să apară. Transparency International a avertizat că implementarea unui proiect strategic fără concurență, într-o țară cu un nivel endemic al corupției, va avea consecințe catastrofale. De asemenea, ambasadorul UE a transmis o scrisoare de avertizare liderilor bosniaci, îndemnându-i să consulte Bruxelles-ul pentru a nu pierde fondurile de integrare europeană. Ambasada SUA la Sarajevo a ignorat însă criticile, transmițând pe platforma X că acest parteneriat „pune capăt dependenței de gazul rusesc” și marchează „o nouă eră pentru securitatea energetică în Balcanii de Vest”.
Pentru ca proiectul să devină realitate, administrația Trump a fost nevoită să își schimbe radical poziția față de cel mai imprevizibil pion din regiune: Milorad Dodik, liderul ultranaționalist al sârbilor bosniaci. Precedent sancționat dur de Washington pentru corupție și retorică secesionistă care amenința Acordul de pace de la Dayton din 1995, Dodik a declanșat o campanie agresivă de lobby la Washington odată cu revenirea lui Trump la putere. Unul dintre lobbyiștii săi a fost chiar Michael Flynn, plătit cu 100.000 de dolari pentru doar o lună de activitate. Rezultatul? În mod surprinzător, Washingtonul a ridicat sancțiunile împotriva lui Dodik, iar în luna aprilie, Donald Trump Jr. a efectuat o vizită oficială la Banja Luka, unde a fost primit regește de fiul lui Dodik, Igor, fiind numit „un aliat creștin de încredere”. Michael Murphy, fost ambasador al SUA în Bosnia, avertizează că Washingtonul se joacă cu focul: „Dodik vrea ca americanii să îi accepte agenda secesionistă. Pentru a obține asta, știe că nu trebuie să se atingă de proiectul gazoductului”. La scurt timp după vizita lui Donald Trump Jr., Dodik a semnalat public că nu se va mai opune proiectului. Pentru apropiații fostului și actualului președinte american, preluarea controlului asupra unei artere energetice vitale a Europei este acum aproape finalizată – o demonstrație de forță în care interesele geopolitice și cele financiare de familie s-au suprapus perfect.
Pentru Bosnia, dilema este mare: are nevoie urgentă de diversificare energetică, mai ales în contextul termenului stabilit de Bruxelles pentru renunțarea la gazul rusesc. Dar riscul este ca dependența de Rusia să fie înlocuită cu o altă formă de vulnerabilitate, față de interese private americane apropiate de puterea politică. În acest context, este esențial ca oficialii bosniaci să fie conștienți de implicațiile pe termen lung ale acestei decizii și să asigure că proiectele strategice sunt gestionate în mod transparent și competitiv.
Numai astfel pot evita capcanele corupției și influenței externe negative, asigurând în același timp stabilitatea energetică a țării și a regiunii.