Controverse legale și sociale
Nicușor Dan a trimis, joi, 28 mai, o sesizare de neconstituționalitate Curții Constituționale a României asupra Legii pentru modificarea și completarea Legii nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului. Președintele susține că legea este considerată neconstituțională întrucât încalcă principiul legalității și al calității legii prin norme „neclare, contradictorii și impredictibile” și creează conflicte între contravenții și infracțiuni. Totodată, afectează dreptul la viață de familie și interesul superior al copilului și introduce măsuri „disproporționate și sancționatorii” față de minorii care nu răspund penal. „În temeiul dispozițiilor art. 146 lit. a) din Constituție și ale art. 15 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, cu modificările și completările ulterioare, formulez următoarea SESIZARE DE NECONSTITUȚIONALITATE asupra Legii pentru modificarea și completarea Legii nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului”, se arată în comunicatul de presă transmis de Administrația Prezidențială. La data de 11.05.2026, Parlamentul României a transmis Președintelui României, în vederea promulgării, Legea pentru modificarea și completarea Legii nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului (PL-x 360/2025).
Legea are ca obiect de reglementare intervenții asupra legii nr. 272/2004, ce vizează: (i) modificarea art. 84 alin. (4) și (5), prin care participarea copilului la consilierea psihologică devine obligatorie prin efectul legii, fără a mai fi condiționată de acordul parental; (ii) introducerea unei noi soluții legislative la art. 84 alin. (6), prin care se incriminează ca infracțiune nerespectarea de către părinți sau reprezentantul legal a obligațiilor prevăzute la alin. (3) sau alin. (4) și se asimilează nerespectarea alin. (4) cu infracțiunea de nerespectare a hotărârilor judecătorești; (iii) modificarea integrală a art. 86, prin extinderea criteriilor de dispunere a plasamentului într-un serviciu de tip rezidențial specializat și instituirea obligației direcțiilor de asistență socială și protecția copilului de a înființa cel puțin un serviciu de tip rezidențial pentru copiii care au săvârșit fapte penale și nu răspund penal.
În sesizarea sa, Nicușor Dan afirmă că legea criticată contravine mai multor articole din Constituție. Prima critică majoră vizează faptul că părinții copilului care a săvârșit o faptă penală și nu răspunde penal au deja obligația de a participa la programe de consiliere psihologică, iar nerespectarea acestei obligații este sancționată ca o contravenție. Noua lege introduce însă, pentru aceeași conduită, o sancțiune penală: nerespectarea obligației de către părinți sau reprezentantul legal ar urma să fie infracțiune, pedepsită cu închisoare de la 1 la 3 ani. Această suprapunere creează insecuritate juridică și poate încălca principiul „ne bis in idem”, care interzice sancționarea de două ori pentru aceeași faptă.
O altă problemă invocată de Președinție privește extinderea răspunderii penale asupra „reprezentantului legal”. În forma actuală, obligația de participare la consiliere este stabilită explicit în sarcina părinților. Legea nouă prevede însă că și reprezentantul legal poate răspunde penal pentru nerespectarea acestei obligații. Nicușor Dan susține că formularea este neclară și periculoasă, deoarece reprezentantul legal poate fi, în anumite cazuri, tutorele sau asistentul maternal, iar sancționarea lor penală ar încălca principiul legalității incriminării.
Una dintre cele mai sensibile modificări este eliminarea acordului părinților sau al reprezentantului legal pentru participarea copilului la consiliere psihologică. Președinția susține că statul avea deja un mecanism pentru situațiile în care părinții refuzau nejustificat, instanța putând suplini acordul parental. Eliminarea completă a acordului părinților ar reprezenta o ingerință disproporționată în viața de familie și ar contraveni principiului interesului superior al copilului.
Legea atacată permite plasamentul copilului într-un serviciu rezidențial specializat dacă acesta a săvârșit o „faptă cu violență”. Președintele afirmă că sintagma este nedefinită și prea largă, putând include nu doar fapte foarte grave, ci și conduite de intensitate redusă, cum ar fi o amenințare verbală. Această modificare transformă plasamentul într-o măsură sancționatorie, contrar principiilor de protecție a copilului.
Critica lui Nicușor Dan se concentrează pe echilibrul necesar între protecția societății și respectarea drepturilor fundamentale ale copilului. Legea, deși pornește de la o problemă reală, este criticată ca fiind neclară, disproporționată și construită pe contradicții juridice. Până la decizia CCR, legea nu poate fi promulgată. Dacă judecătorii constituționali admit sesizarea, actul normativ se va întoarce în Parlament pentru corectare.
Dacă sesizarea este respinsă, legea va putea merge la promulgare.