Discuții despre un posibil "Bre-entry"
La aproape un deceniu de la referendumul pentru Brexit, ideea revenirii Regatului Unit în Uniunea Europeană începe să fie discutată tot mai des în spațiul politic britanic, pe fondul schimbărilor geopolitice și al nemulțumirilor legate de efectele ieșirii din blocul comunitar, relatează The Economist.
Un scenariu care până recent părea improbabil, o nouă aderare a Marii Britanii la UE, este analizat tot mai serios atât în mediile politice, cât și în presa britanică și europeană. Conceptul de „Bre-entry”, adică revenirea Marii Britanii în Uniunea Europeană, a început să fie promovat mai ales în cercurile apropiate lui Keir Starmer și ale Partidului Laburist, unde mai mulți politicieni încearcă să capitalizeze schimbarea de percepție a electoratului față de Brexit.
Tot mai multe sondaje arată că o majoritate a britanicilor consideră acum că ieșirea din UE a fost o greșeală, iar tema unei eventuale reveniri începe să reapară în dezbaterea publică. În același timp, ascensiunea formațiunii eurosceptice Reform UK, condusă de Nigel Farage, arată că subiectul rămâne unul profund divizant în politica britanică.
Pentru Bruxelles, revenirea Marii Britanii ar însemna readucerea în blocul comunitar a uneia dintre cele mai mari economii europene, membru G7, putere nucleară și stat cu un rol major în securitatea continentului. În contextul competiției globale dintre Statele Unite și China, precum și al instabilității generate de războiul din Ucraina, ideea unei Europe mai unite începe să fie privită diferit atât la Londra, cât și în capitalele europene.
Susținătorii revenirii argumentează că Marea Britanie și UE ar avea de câștigat dintr-o nouă apropiere strategică, economică și militară. Totuși, perspectivele unui „Bre-entry” rămân complicate. Mulți diplomați europeni privesc cu reticență ideea revenirii unui stat care a fost considerat adesea un membru „dificil” al Uniunii.
Regatul Unit a negociat în trecut numeroase excepții de la regulile europene, inclusiv neaderarea la moneda euro și la spațiul Schengen, precum și reduceri ale contribuției la bugetul comunitar. Între timp, UE a avansat cu proiecte pe care Londra le-a blocat ani la rând: integrare fiscală mai profundă, datorie comună europeană și politici industriale mai centralizate.
În plus, o eventuală readmitere ar necesita aprobarea unanimă a tuturor statelor membre. Una dintre cele mai sensibile teme ar putea fi obligația Marii Britanii de a accepta, cel puțin formal, aderarea la zona euro și la spațiul Schengen. În practică, Londra ar putea încerca să amâne aceste obiective pe termen nelimitat, însă Bruxelles-ul ar putea folosi subiectul drept test politic pentru a evalua cât de serioasă este noua candidatură britanică.
Potrivit analiștilor, principala temere a UE este posibilitatea ca Marea Britanie să redevină un partener instabil politic, capabil să reia peste câțiva ani dezbaterea privind ieșirea din Uniune. Experții avertizează că o eventuală revenire nu ar fi rapidă. Prima aderare a Marii Britanii la Comunitatea Economică Europeană a durat peste un deceniu și a fost blocată de două ori de Franța.
Un scenariu similar ar putea face ca între referendumul Brexit din 2016 și o eventuală revenire efectivă în UE să treacă mai bine de o generație. Deocamdată, relațiile dintre Londra și Bruxelles se concentrează pe acorduri tehnice și cooperare economică limitată.
Însă schimbările politice din Europa și evoluția opiniei publice britanice fac ca ideea unui „Bre-entry” să nu mai pară complet imposibilă.