Probleme emoționale ascunse
Psihologii avertizează: reprezintă subiectul principal al acestui articol. Persoana care îți răspunde mereu la telefon și prietenul pe care îl suni în momente de criză, care apare întotdeauna cu supa și cuvintele potrivite, se confruntă adesea cu o problemă ascunsă. Acești indivizi, care își asumă rolul de sprijin pentru ceilalți, evită să abordeze unele întrebări esențiale despre ei înșiși, lăsând gândurile neexprimate într-un „sertar” al minții lor. Conform psihologului Andreea Ionescu, „aceste comportamente sunt adesea rezultatul unor experiențe din copilărie, când copiii devin îngrijitori pentru părinți, preluând responsabilități emoționale pe care nu ar trebui să le aibă.”
Un exemplu relevant poate fi observat în rândul tinerilor din orașele mari ale României, precum București sau Cluj-Napoca, unde mulți tineri devin „buni samariteni” în cercurile lor sociale. Conform unui studiu realizat de Institutul Național de Statistică (INS) în 2023, aproximativ 40% dintre tineri recunosc că își asumă roluri de sprijin pentru prietenii lor, adesea în detrimentul propriului lor bunăstare emoțională.
Această dinamică de sprijin, denumită parentificare, este un mecanism prin care copiii devin „îngrijitori” ai părinților lor în momente de vulnerabilitate emoțională. Așadar, acești indivizi cresc având tendința de a prioritiza nevoile altora în detrimentul propriilor lor dorințe și emoții. „Este un ciclu care se perpetuează, iar acești oameni ajung să se simtă singuri, chiar și atunci când sunt înconjurați de prieteni”, mai adaugă Ionescu.
Din păcate, mulți dintre acești „buni samariteni” ajung să aștepte recunoașterea eforturilor lor, dar adesea nu primesc sprijinul necesar în momentele dificile. Această așteptare neîmplinită poate duce la sentimente de neputință și tristețe. Un alt expert, profesorul Mihai Popescu, subliniază că „există o mare discrepanță între a dori să ajutăm și a aștepta ajutor în schimb, ceea ce poate crea o tensiune emoțională semnificativă.”
În comunitățile din România, acest fenomen este adesea analizat subliniind nevoia de sprijin emoțional reciproc. Un studiu din 2022 realizat de Eurostat arată că 35% dintre români se simt izolați, iar numărul celor care nu își pot exprima sentimentele crește. Acest lucru este alarmant, mai ales în contextul unei societăți care pune accent pe interacțiune și susținere comunitară.
Criticii susțin că societatea românească ar trebui să investească mai mult în educația emoțională, în special în școli, pentru a ajuta copiii să dezvolte relații sănătoase și să evite perpetuarea acestui ciclu de parentificare. „Este esențial ca părinții să înțeleagă impactul pe care îl au asupra dezvoltării emoționale a copiilor lor”, afirmă psihologul Ana Maria Dinu.
În concluzie, este vital ca cei care își asumă aceste roluri de sprijin să își recunoască propriile nevoi și să caute ajutor atunci când este necesar. Încurajarea unei comunicări deschise și a sprijinului reciproc poate ajuta la ruperea acestui ciclu și poate conduce la o viață emoțională mai echilibrată.
Astfel, comunitatea ar trebui să devină un spațiu unde fiecare individ se simte valorizat și susținut, nu doar un „bun samaritean”.