Refuz de raportare a datoriilor
Guvernul României a reacționat oficial în legătură cu refuzul Înaltei Curți de Casație și Justiție (ÎCCJ) și al Curții de Apel București (CAB) de a transmite datele financiare privind sumele datorate magistraților în urma proceselor salariale câștigate. Această afirmație a fost făcută în contextul unei solicitări adresate de Agentul Guvernamental din cadrul Ministerului Afacerilor Externe, care reprezintă statul român în fața Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO). Potrivit răspunsului oficial al Guvernului, lipsa informațiilor complete ar putea genera riscuri semnificative pentru România în procesul de la CEDO, unde cinci magistrați contestă întârzierile în plata drepturilor salariale. "Lipsa acestor informații generează un risc semnificativ ca România să piardă procesul și să fie obligată la plăți compensatorii", a declarat un oficial al Executivului.
În cadrul cazului Andriescu și alții vs. Statul român, reclamanții solicită recunoașterea la nivel european a nemulțumirilor legate de plata drepturilor salariale, după ce Guvernul a implementat mai multe ordonanțe de urgență prin care a eșalonat plățile acestor sume. Conform datelor disponibile, în perioada 2006-2025, magistrații au obținut peste 5.000 de hotărâri judecătorești favorabile, demonstrând un fenomen îngrijorător privind eșalonarea drepturilor salariale câștigate prin instanțe.
ÎCCJ și CAB, în replică la solicitarea Guvernului, au invocat „lipsa centralizărilor” și faptul că nu dețin informații suplimentare. "Nu considerăm oportun să intrăm într-o dispută publică sau instituțională cu un Guvern aflat în regim demis", a declarat Lia Savonea, președinta ÎCCJ, adăugând că un dialog constructiv ar trebui purtat cu următorul Guvern. Această poziție a fost contestată de oficialii guvernamentali, care consideră că instanțele sunt obligate să colaboreze, având în vedere gravitatea situației și implicațiile financiare.
Ministerul Justiției a raportat că până în 2022 au fost plătite magistraților aproximativ 2,55 miliarde de lei, însă sumele restante rămân necunoscute. În contrast, datele transmise de Parchetul General arată că, din 2006 până în 2025, au fost pronunțate 3.997 de hotărâri judecătorești, iar suma datorată magistraților se ridică la 1,12 miliarde de lei. De asemenea, Consiliul Superior al Magistraturii a raportat 5.626 de hotărâri, cu sume restante de 134 milioane de lei.
Criticii acuză un sistem deficitar care permite magistraților să-și stabilească propriile salarii și sporuri, considerând că o astfel de practică este inacceptabilă într-un stat de drept. Aceștia susțin că instanțele trebuie să fie transparente în raportarea sumelor datorate și că Guvernul ar trebui să intervină pentru a asigura respectarea legii. De asemenea, se ridică întrebări cu privire la legalitatea unor măsuri adoptate de instanțe, precum majorarea salariilor fără o bază legislativă solidă.
În fața acestei situații, Guvernul a solicitat o amânare a termenului de răspuns către CEDO, noul termen fiind stabilit pentru 12 iunie 2026. Această amânare subliniază tensiunile existente între puterea executivă și cea judecătorească, tensionând și mai mult relațiile dintre cele două instituții. Este esențial ca în următoarele săptămâni, instanțele să colaboreze cu Guvernul pentru a evita o eventuală sancțiune din partea CEDO, ceea ce ar putea avea consecințe grave asupra bugetului statului.
În concluzie, disputa privind lipsa de cooperare între Guvern și instanțele judecătorești cu privire la datoriile salariale ale magistraților subliniază problemele structurale din sistemul de justiție din România. Este esențial ca autoritățile să își asume responsabilitatea și să asigure transparența necesară, evitând astfel escaladarea conflictelor și riscurile financiare pentru stat. Dialogul între instituții trebuie să fie deschis și constructiv, în beneficiul tuturor părților implicate.
Această situație evidențiază necesitatea urgentă de reformă în sistemul judiciar și de stabilire a unor reguli clare privind gestionarea resurselor financiare în justiție.
Numai astfel se va putea restabili încrederea cetățenilor în instituțiile statului și se vor putea evita viitoare conflicte legale costisitoare.