Drama și intervenția statului
„Fjord”, filmul regizorului român Cristian Mungiu, care a câștigat cel de-al doilea Palme d'Or la Festivalul de Film de la Cannes, are la bază unul dintre cele mai dramatice și controversate cazuri ale ultimilor ani. Povestea reală a familiei Bodnariu, ai cărei copii au fost luați de autoritățile norvegiene pentru protecția copilului, este o dramă inspirată din fapte reale, în care joacă Sebastian Stan și Renate Reinsve. Filmul explorează conflictul dintre părinți și sistemul norvegian Barnevernet, un caz care a provocat emoție, proteste internaționale și dezbateri intense despre familie, religie și limitele intervenției statului în viața privată.
Cazul Bodnariu a izbucnit în 2015 și s-a transformat într-o dispută între o familie româno-norvegiană, Marius Bodnariu (cetățean român) și Ruth Bodnariu (cetățean norvegian) și Serviciul de protecție a copilului din Norvegia, Barnevernet. Cei cinci copii ai familiei au fost preluați în custodia statului norvegian, după ce părinții acestora au fost acuzați de folosirea violenței fizice asupra copiilor lor. Marius era IT-ist la primărie, iar mama copiilor, asistentă medicală la spitalul din Førde, a lucrat inclusiv în cadrul unui serviciu de asistență pentru copii care au fost luați în custodie de la familiile lor.
În noiembrie 2015, familia Bodnariu avea cinci copii: Eliana - 9 ani, Naomi - 7 ani, Matei - 5 ani, Ioan - 2 ani și Ezekiel - 4 luni. Toți au cetățenie norvegiană și română. Totul a început pe 8 octombrie 2015, când directoarea școlii din satul Vevring, unde învățau cele două fete mai mari ale familiei Bodnariu, a sesizat telefonic serviciul norvegian pentru protecția copilului, Barnevernet. Motivele exacte ale sesizării nu au fost făcute publice, însă presa vremii relata că aceasta ar fi fost legată atât de educația religioasă primită de copii, cât și de presupuse metode de „disciplinare fizică” aplicate de părinți. În documentele transmise autorităților s-ar fi precizat însă că nu existau semne de violență fizică asupra fetelor.
La mai bine de o lună de la sesizare, pe 16 noiembrie 2015, autoritățile norvegiene au intervenit și au luat în custodie cei patru copii mai mari ai familiei. Cele două fete au fost preluate direct de la școală, iar cei doi băieți au fost luați din locuința familiei, unde se aflau împreună cu mama lor. În aceeași zi, Marius Bodnariu a fost dus la poliție pentru explicații legate de modul în care își disciplina copiii și a petrecut câteva ore la secție. A doua zi, pe 17 noiembrie, Barnevernet a preluat și cel de-al cincilea copil al familiei, Ezekiel, un bebeluș de doar patru luni. Soții Bodnariu au susținut ulterior că nu au fost invitați la discuții și că autoritățile nu ar fi realizat o anchetă socială înainte de luarea copiilor în custodie.
Pe 15 decembrie 2015, serviciul de protecție a copilului din Naustdal a început procedura de decădere a părinților din drepturile părintești și demersurile pentru plasarea copiilor spre adopție. Motivul oficial invocat a fost folosirea violenței fizice în educarea copiilor. Cei cinci frați au fost separați și plasați în trei familii diferite, aflate la câteva ore distanță de casa părinților. Familia Bodnariu a contestat dur procedura, reclamând inclusiv faptul că mama nu își mai putea alăpta bebelușul decât de două ori pe săptămână.
În cele din urmă, după eforturi îndelungate și o adevărată dispută diplomatică între cele două state, familia Bodnariu și-a recuperat copiii. Ei locuiesc acum în România, unde mai au încă doi copii. Cazul a ridicat întrebări importante despre intervenția statului în viața familiei și despre protecția drepturilor copilului, provocând reacții variate din partea societății civile și a autorităților.
În prezent, discuțiile despre limitele intervenției statului în educația și îngrijirea copiilor continuă să fie un subiect de dezbatere atât în România, cât și în Norvegia.