O nouă descoperire arheologică
Studiul publicat joi, 21 mai 2026, de o echipă internațională de cercetători, sugerează că porumbeii au fost domesticiți în estul Mediteranei, în special în zona Ciprului, încă din jurul anului 1400 î.Hr., cu aproape un mileniu mai devreme decât estimările anterioare. Potrivit AFP, cercetătorii au analizat 159 de oase de porumbei descoperite în situl arheologic Hala Sultan Tekke, situat pe malul lacului sărat Larnaca din sud-estul Ciprului. Conform bioarheologului Anderson Carter de la Universitatea din Groningen, „această descoperire schimbă profund modul în care înțelegem relația dintre oameni și porumbei”.
Cercetarea a fost posibilă prin metode biometrice și analize izotopice ale colagenului, care au permis cercetătorilor să reconstruiască dieta și condițiile de viață ale porumbeilor din acea perioadă. Rezultatele au arătat că porumbeii aveau o alimentație foarte similară cu cea a oamenilor, sugerând că aceștia trăiau în apropierea comunităților umane și erau, posibil, deja domesticiți. Acest lucru contrazice estimările anterioare, care plasează dovezile cele mai vechi de domesticire a porumbeilor în Grecia, datate în jurul anului 300 î.Hr.
Această diferență de aproape o mie de ani are implicații semnificative asupra înțelegerii relației dintre oameni și această specie. De-a lungul istoriei, porumbeii au avut un rol crucial în societățile umane, fiind folosiți nu doar ca sursă de hrană și fertilizatori naturali, dar și ca mesageri, inclusiv în contexte militare. Carter subliniază că „până în secolele XIX și XX, porumbeii erau încă utilizați pentru transmiterea mesajelor”.
Cu toate acestea, odată cu apariția telegrafului și a telefonului, rolul lor a devenit redundant. În ciuda acestui fapt, porumbeii au continuat să trăiască în mediul urban, adaptându-se la noile condiții. Pe măsură ce orașele s-au industrializat și s-au extins, percepția asupra porumbeilor s-a deteriorat. Dacă în trecut erau considerați utili, astăzi sunt adesea văzuți ca „păsări murdare” sau dăunători urbani. Această schimbare a dus la apariția unor structuri menite să îi îndepărteze de clădiri în multe orașe moderne.
Cercetătorii afirmă că descoperirea nu este doar una de natură arheologică, ci și una care schimbă modul în care vedem fauna urbană de astăzi. „Unul dintre scopurile cercetării este să schimbăm felul în care interacționăm și gândim despre aceste păsări.
Trebuie să realizăm că povestea lor este și povestea noastră”, a concluzionat echipa de cercetare, subliniind importanța unei reevaluări a rolului porumbeilor în societatea contemporană.