Strategii și implicații regionale
Washington-tel aviv-abu reprezintă subiectul principal al acestui articol. Războiul din Orientul Mijlociu reconfigurează accelerat și dramatic alianțele geopolitice, forțând statele din regiune să își aleagă taberele într-o logică rigidă de tipul „prieten sau dușman”. În culisele conflictului, oficiali din cadrul administrației Donald Trump încurajează intens Emiratele Arabe Unite (EAU) să își asume un rol militar activ și să preia controlul asupra unei insule iraniene strategice din Golful Persic, notează The Telegraph. Surse din rândul serviciilor secrete americane indică faptul că cercul de consilieri ai liderului de la Casa Albă a sugerat ca forțele din Abu Dhabi să ocupe Insula Lavan, un punct critic atacat sub acoperire de aviația din Emirate la începutul lunii aprilie. Strategia Washingtonului este transparentă: externalizarea costului uman al unei operațiuni terestre. „Ocupați-le! Ar însemna bocanci emiratezi la sol în locul celor americani”, a rezumat cinic un fost înalt oficial american.
Această presiune vine pe fondul unei reașezări tectonice în regiune. De la declanșarea loviturilor americano-israeliene împotriva Iranului, Emiratele au devenit ținta principală a represaliilor Teheranului. Confruntat cu un asalt devastator de peste 2.800 de rachete și drone, Abu Dhabi traversează un veritabil „moment 11 Septembrie”, care a forțat monarhia să își reevalueze radical sistemele de apărare și loialitățile strategice. Rezultatul? O apropiere fără precedent de axa Washington - Tel Aviv, dar cu prețul unei izolări tot mai mari în raport cu vecinii arabi. În loc să apropie cele două mari puteri economice din Golf, războiul a adâncit falia dintre Emirate și Arabia Saudită. Nemulțumită de lipsa de solidaritate a partenerilor regionali și după ce a eșuat în tentativa de a coaliza Qatarul și Arabia Saudită într-un contraatac comun, EAU a luat decizia istorică de a părăsi OPEC, cartelul petrolier dominat tradițional de Riad.
„Cu cât acest conflict durează mai mult, cu atât au mai mult timp să reflecteze la locul lor în lume și în Golf – cine le este prieten și cine nu”, explică Barbara Leaf, fost ambasador al SUA în Emirate. „Privesc lucrurile în termeni foarte duri, în alb și negru.” În timp ce restul lumii arabe păstrează o distanță prudentă, relațiile stabilite prin Acordurile Abraham din 2020 dintre Israel și Emirate au înregistrat progrese substanțiale pe timp de război. Din rațiuni de securitate imediată, Israelul a livrat Abu Dhabi-ului baterii de apărare aeriană Iron Dome pentru a contracara bombardamentele iraniene. Mai mult, premierul Benjamin Netanyahu a evocat o vizită secretă efectuată în Emirate, soldată cu un „progres semnificativ”, deși autoritățile emirateze au negat oficial întrevederea.
Reacția Teheranului a fost promptă și virulentă, catalogând deschis Emiratele drept „un partener activ în această agresiune”. Drept replică, Abu Dhabi a respins retorica iraniană, afirmând că își rezervă toate drepturile suverane, diplomatice și militare pentru a contracara orice act ostil. Dr. Burcu Ozcelik, cercetător în cadrul prestigiosului institut de securitate RUSI (Royal United Services Institute) de la Londra, avertizează că războiul a accelerat formarea unui bloc militar rigid format din SUA, Israel și EAU. Această strângere a legăturilor este confirmată și de Anwar Gargash, consilier prezidențial din Emirate, care anticipa că atacurile Teheranului vor „betona” prezența americană în Golf și vor face ca influența israeliană să devină și mai proeminentă.
Totuși, această poziționare radicală implică riscuri majore pe termen lung pentru Abu Dhabi. În primul rând, izolarea în lumea arabă. Cooperarea militară strânsă cu Tel Avivul determină celelalte state islamice să considere Emiratele drept complice la campaniile militare israeliene. Iar în al doilea rând, lipsa de sprijin regional. Instituții tradiționale precum Liga Arabă sau Consiliul de Cooperare al Golfului au oferit doar reacții anemice în fața atacurilor suferite de EAU. Chiar și Pakistanul, stat salvat financiar în repetate rânduri de fondurile emirateze, a adoptat o poziție mult prea conciliantă față de Teheran, spre frustrarea liderilor din Abu Dhabi.
Pentru Israel, asocierea cu EAU aduce, de asemenea, vulnerabilități, având în vedere intervențiile regionale controversate ale monarhiei, cum ar fi acuzațiile – negate de Abu Dhabi – privind sprijinirea forțelor paramilitare RSF în sângerosul război civil din Sudan.
În acest nou peisaj geopolitic fluid, încercarea Washingtonului de a împinge Emiratele într-o confruntare directă pentru insulele din Golf arată modul în care administrația Trump înțelege să își securizeze interesele: prin stimularea conflictelor asimetrice locale, în care aliații regionali sunt lăsați să deconteze costurile directe de la sol, subliniază The Telegraph.