Indemnizații pentru performanță sportivă
Mai mulți componenți ai echipei Steaua '86 au cerut de la statul român indemnizații pentru performanța de la Sevilla. Gazeta Sporturilor a luat la bani mărunți situația pensiilor speciale pentru sportivii de elită în țările cu campionate de top. Potrivit unui studiu realizat de Gazeta Sporturilor, concluzia este că performanța fotbaliștilor din Top 5 campionate din Europa, la care ne raportăm de obicei ca bune practici, NU e recompensată de stat cu rente viagere, singurii sportivi care fac excepție fiind sportivii medaliați la Jocurile Olimpice.
Italia sau Germania țin însă cont de situația financiară a sportivilor retrași și se acordă compensații trimestriale sau anuale la contribuțiile efectuate la asigurările sociale. De exemplu, în Italia, renta viageră pentru sportivii medaliați e indemnizația extraordinară „Giulio Onesti”, instituită prin Legea nr. 86/2003. Această contribuție financiară lunară nu este acordată decât sportivilor de top aflați în dificultate financiară care au câștigat medalii la Jocurile Olimpice sau la Campionatele Mondiale.
„Viața la 71 de ani? Nici prea-prea, nici foarte-foarte. Mai facem o analiză, mai luăm o pastilă, ca toată lumea de la o anumită vârstă încolo... Pensia? Pot să spun, deși îmi e rușine: 2.190 de lei! Sunt maior în rezervă. Habar n-am de ce am pensia atât de mică! Asta că tot mai țipă unii pe la TV că-n Armată sunt pensii nesimțite”, a declarat Tudorel Stoica, fostul căpitan al Stelei, campioană a Europei în 1985-1986.
Beneficiarii acestei rentes sunt sportivi care au câștigat medalii de aur, argint sau bronz la Jocurile Olimpice sau la Campionatele Mondiale la disciplinele olimpice. Cerințele includ, pe lângă titlul sportiv, necesitatea de ajutor financiar, demonstrând un venit anual care nu depășește un anumit prag fixat de autorități. Renta viageră lunară este de circa 1.100 de euro, indemnizația fiind acordată de CONI și de Ministerul Sportului.
Legea Giulio Onesti (Legea nr. 86 din 15 aprilie 2003) a fost adoptată în timpul celui de-al doilea guvern Berlusconi și a instituit un fond pentru foștii sportivi italieni renumiți aflați în nevoie deosebită, ce pot beneficia astfel de contribuții pe viață. Această lege a fost denumită după primul președinte al Comitetului Olimpic Național Italian (CONI). Limita maximă, stabilită inițial la 15.000 de euro pe an (a fost majorată ulterior), este valabilă pentru cei care îndeplinesc următoarele cerințe: fără o condamnare penală definitivă, reputație și merite dobândite în domeniul sportului de amatori sau profesioniști și cu dificultăți financiare grave dovedite.
Renta este netă și nu se include în calculul venitului. În 2021, existau 45 de beneficiari ai „rentei viagere Onesti”. Alegerea beneficiarilor (maximum 5 pe an) e încredințată unei comisii speciale compuse dintr-un președinte, un reprezentant al Ministerului Culturii (sau reprezentantul pentru sport din cadrul Guvernului), un reprezentant desemnat de președintele Consiliului de Miniștri, un reprezentant ales de CONI și un delegat al Comisiei Naționale a Sportivilor.
1.208.500 de euro a fost în 2019 fondul anual total alocat de statul italian pentru rentele viagere acordate sportivilor de elită. Din 2025, pensiile pentru angajații din domeniul sportiv (fost ENPALS, actual Fondul de pensii pentru lucrătorii din domeniul sportiv - FPLS) se adaptează regulilor generale, cu unele specificități, inclusiv gestionarea noilor protecții.
Legea introduce definiția lucrătorului sportiv, fără a face distincție între sectorul profesionist și amator, și prevede înscrierea lucrătorilor sportivi salariați în Fondul de Pensii pentru Sport Profesionist (FPSP) gestionat de INPS. Categoriile celor care desfășoară activități sportive remunerate și sunt eligibili pentru înscrierea în Fond includ sportivi, antrenori, instructori, directori tehnici și orice membri înregistrați care îndeplinesc, contra cost, sarcini necesare pentru desfășurarea activităților sportive.
Pensionarea anticipată (înainte de 1995) se poate realiza la 54 de ani, cu minimum 20 de ani de contribuții la asigurări (5.200 de zile), la încetarea contractului de muncă; iar pensionarea anticipată contributivă (din 1996) se face la 42 de ani și 10 luni (bărbați) sau la 41 de ani și 10 luni (femei). În 2025, pensia minimă lunară este de 603,40 euro sau 7.844,20 pe an pe parcursul a 13 luni, conform estimărilor.
În Marea Britanie, sportivii de elită primesc o finanțare directă de la UK Sport (agenție finanțată de Loteria Națională) pentru a acoperi costurile de trai și cele sportive. Acestea nu sunt pensii sau rente viagere, ci mai degrabă venituri pentru a susține antrenamentele, indemnizația medie fiind de circa 27.800 de lire sterline. Din cauză că majoritatea își încheie cariera în jurul a 35 de ani, sportivii sunt obligați să își gestioneze câștigurile pentru ca banii să le ajungă în perioada de peste 50 de ani, ceea ce face ca planificarea financiară să fie esențială.
Nici în Spania nu există rentă viageră din partea statului pentru sportivi doar pe baza faptului că au performanțe de top. Însă, există mecanisme specifice pentru compensarea pensiilor și de asistență financiară prin Acordul special pentru Sportivii de Nivel Înalt (DAN). De asemenea, Guvernul spaniol a aprobat un regulament care consideră anii de activitate ai sportivilor profesioniști ca contribuții efectuate, sporind astfel cuantumul pensiei de limită de vârstă.
În concluzie, situația sportivilor din România în comparație cu cei din alte țări europene subliniază o nevoie de reformă în sistemul de pensii pentru sportivi. Membrii echipei Steaua '86 își doresc o recunoaștere a contribuțiilor lor, iar apelurile lor pot deschide calea pentru discuții mai ample despre sprijinul acordat foștilor sportivi de elită.
Gabi Balint, fostul atacant al Stelei, a declarat: „Înțelegem regulile și limitele existente, dar credem că sunt momente în care o performanță unică cere o decizie pe măsură.”