Tehnologie și supraveghere israeliană
Sistemul israelian de supraveghere analizează volume uriașe de date colectate din telefoane mobile, camere video, semnale Wi-Fi, drone și rețele sociale, pentru a crea profiluri considerate amenințări. Această tehnologie a fost adusă în atenția publicului recent, în urma incidentului tragic din februarie 2026, când Ahmad Turmus, un bărbat de 62 de ani din sudul Libanului, a fost ucis într-un atac israelian. Potrivit familiei sale, acesta a primit un apel de la un ofițer israelian care i-ar fi pus o întrebare tulburătoare: „Ahmad, vrei să mori cu cei din jur sau singur?”. Această afirmație a fost citată de Los Angeles Times, evidențiind natura brutală a acțiunilor militare israeliene și modul în care tehnologia poate influența deciziile fatale.
Investigația arată că Ahmad Turmus se afla într-o vizită la rude când a fost atacat. După ce a răspuns apelului, acesta a ieșit din casă și s-a urcat în mașină, moment în care două rachete au lovit vehiculul său. Informațiile despre eliminarea sa au fost confirmate de surse libaneze, care au specificat că Turmus era considerat un operativ Hezbollah. Aceasta nu este o caz izolat, ci parte dintr-o strategie mai amplă de utilizare a tehnologiei în conflictele moderne.
Potrivit specialiștilor citați de publicația americană, sistemul israelian combină informații provenite din mai multe surse, inclusiv telefoane mobile, camere de trafic, drone, baze de date guvernamentale, semnale Wi-Fi și activitate online. Platforme avansate precum Palantir sunt folosite pentru organizarea și corelarea acestor date, cu scopul de a construi profiluri comportamentale și rețele de relații. Un fost specialist în inteligența artificială care a colaborat cu companii din domeniul apărării a explicat că dronele pot utiliza dispozitive de tip „stingray”, care imitând antenele GSM, obligă telefoanele să se conecteze la ele. Astfel, armata israeliană poate urmări în timp real locația unei persoane, schimbările de cartelă SIM, aplicațiile folosite sau contactele acesteia.
„Este o conductă masivă de date: metadate telefonice, locații, schimbări de SIM, utilizarea aplicațiilor, comportament pe rețele sociale și chiar informații bancare sau recunoaștere facială”, afirmă specialistul. Această capacitate de a urmări și analiza comportamentul persoanelor a dus la crearea unor „profiluri de amenințare”, care pot determina includerea unei persoane pe lista de ținte.
Colonelul israelian Yoav, care a oferit detalii despre acest sistem, a declarat că analizele care înainte necesitau săptămâni de muncă și sute de analiști pot fi acum realizate în câteva secunde. Această eficiență ridică întrebări serioase despre etica utilizării acestor tehnologii, mai ales în contextul în care erorile pot avea consecințe fatale.
Cercetătorii consultați de Los Angeles Times subliniază că tehnologia ridică probleme majore. „Sistemul lucrează cu date, nu cu logică. Dacă informațiile sunt greșite, va repeta aceleași greșeli, doar mai rapid și cu mai multă încredere,” a declarat un specialist în inteligență artificială. Profesorul Vasji Badalic de la Institutul de Criminologie din Slovenia a subliniat că algoritmii pot confunda rudele, persoanele care oferă sprijin logistic sau cei implicați în activități civile cu combatanți. „Unde este trasată linia dintre combatant și civil?” întreabă acesta, evidențiind confuzia care poate apărea în utilizarea acestor date.
În contextul acestor provocări, Hezbollah încearcă să se adapteze la noua realitate. Mounir Shehadeh, un fost general libanez, afirmă că Israelul a infiltrat de ani de zile infrastructura de comunicații și bazele de date din Liban. El susține că gruparea Hezbollah face eforturi pentru a reduce dependența de telefoane și comunicații digitale, revenind la structuri mai descentralizate. Cu toate acestea, investigația arată că supravegherea tehnologică israeliană a devenit extrem de dificil de evitat.
În cazul lui Ahmad Turmus, familia acestuia a declarat că el nu își mai schimba telefoanele, având sentimentul că israelienii îl cunosc deja. „Ce mai contează?”, le-ar fi spus apropiaților săi. Această afirmație subliniază nu doar disperarea în fața tehnologiei avansate de supraveghere, ci și efectele devastatoare ale conflictului asupra vieților civililor din Liban, care se simt prizonieri în propria țară.
În concluzie, utilizarea tehnologiei pentru a crea profiluri de amenințare în conflicte ridică întrebări fundamentale despre etica acestor practici. Viitorul acestor metode și impactul lor asupra civililor vor necesita o atenție sporită din partea comunității internaționale și a organizațiilor pentru drepturile omului.
Este esențial ca aceste subiecte să fie discutate și reglementate pentru a preveni abuzurile și a proteja viețile nevinovate în contextul conflictelor armate.