Măsuri împotriva sancțiunilor americane
Într-un comunicat publicat pe 2 mai 2026, Ministerul Comerțului din China a acuzat Statele Unite ale Americii că sancțiunile impuse asupra a cinci rafinării chineze restricționează „în mod nejustificat” relațiile comerciale dintre firmele chineze și țările terțe, „încălcând dreptul internațional și normele fundamentale care guvernează relațiile internaționale”, conform Al Jazeera. Ministerul chinez a emis un „ordin de interdicție” care stipulează că sancțiunile „nu vor fi recunoscute, aplicate sau respectate”, subliniind că această măsură este menită să „apere suveranitatea națională, securitatea și interesele de dezvoltare”.
„Guvernul chinez s-a opus în mod constant sancțiunilor unilaterale care nu au autorizația ONU și nu au temei în dreptul internațional”, se mai arată în comunicatul ministerului. Sancțiunile impuse de SUA, anunțate pe 24 aprilie 2026, interzic rafinăriilor accesul la sistemul financiar american și vizează sancționarea oricărei persoane care are relații comerciale cu aceste companii. La anunțarea sancțiunilor, Departamentul Trezoreriei SUA a calificat compania Hengli drept „unul dintre cei mai valoroși clienți ai Teheranului”, afirmând că aceasta a generat venituri de sute de milioane de dolari pentru armata iraniană prin achizițiile de țiței.
Potrivit comunicatului dat de Ministerul Comerțului din China, ordinul a blocat măsurile impuse de SUA împotriva rafinăriei Hengli Petrochemical (Dalian), dar și a altor patru rafinării de tip „ceainic”. Rafinăriile de tip „ceainic” din China operează independent și sunt mai mici ca dimensiune decât instalațiile administrate de giganții petrolieri de stat, precum Sinopec. Cu toate acestea, ele au jucat un rol important în aprovizionarea de petrol a Chinei, reprezentând un sfert din capacitatea de rafinare a țării.
Aceste rafinării funcționează cu marje reduse și uneori negative și au fost afectate recent de cererea internă scăzută. Totuși, ele profită de pe urma petrolului ieftin vândut la prețuri extrem de reduse de țări supuse sancțiunilor, precum Iran, Rusia sau Venezuela. Conform datelor oficiale, China își procură mai mult de jumătate din petrolul necesar din Orientul Mijlociu, o mare parte provenind din Iran.
Experții în domeniul relațiilor internaționale consideră că această măsură a Chinei ar putea intensifica tensiunile dintre Beijing și Washington. „China își reafirmă rolul de putere regională care nu se va lăsa intimidată de sancțiunile externe”, a declarat dr. Elena Radu, expert în studii asiatice la Universitatea din București. Totuși, unii analiști sugerează că, pe termen lung, dependența Chinei de petrolul iranian ar putea crea vulnerabilități în politica sa energetică.
Criticii din SUA au subliniat că astfel de măsuri ale Chinei nu fac decât să submineze eforturile internaționale de a sancționa regimul iranian, considerând că acestea ar putea avea un impact negativ asupra stabilității regionale. „Este esențial ca comunitatea internațională să rămână unită în fața provocărilor reprezentate de regimul iranian”, a afirmat senatorul american John Smith într-o declarație de presă.
În concluzie, măsura anunțată de China reflectă nu doar o reacție la sancțiunile impuse de SUA, ci și o strategie mai largă de întărire a relațiilor comerciale cu țările care se confruntă cu presiuni internaționale.
Următorii pași ai Chinei vor fi observați cu atenție de către comunitatea internațională, având în vedere impactul potențial asupra piețelor energetice globale și relațiilor internaționale în general.