Critici asupra atribuțiilor de contracte
Programul SAFE, destinat modernizării forțelor armate, a stârnit controverse majore în România, fiind discutat în cadrul unui podcast moderat de Robert Turcescu pe 30 aprilie 2026. Invitații, Bogdan Comaroni și Octavian Hoandră, au subliniat neregulile în atribuirea contractelor, accentuând lipsa transparenței în procesul de selecție. Comaroni a afirmat că „Armata a fost exclusă din această chestiune”, subliniind că Marele Stat Major nu a participat la discuții, iar deciziile nu au fost luate în cunoștință de cauză. Potrivit unui document intern, programul implică o sumă semnificativă de 16,8 miliarde de euro, din care majoritatea fondurilor sunt direcționate către contracte cu companii din Germania.
Conform analizei realizate de echipa de la evz.ro, 68,3% din suma totală se va îndrepta către Rheinmetall AG, ceea ce ridică semne de întrebare asupra concentrării anormale a contractelor. În comparație, alte state membre NATO, precum Polonia și Italia, nu au avut o astfel de concentrare a fondurilor într-o singură companie. Aceasta a stârnit îngrijorări în rândul experților, care consideră că aceste practici pot duce la un risc real de neconformitate cu standardele europene, punând în pericol accesul României la fondurile necesare modernizării.
Turcescu a citat un document anonim care detaliază problemele legate de transparența procedurilor de achiziție. „Programul SAFE reprezintă cea mai mare oportunitate de modernizare a forțelor armate de la 1989. Totuși, lipsa de transparență și procedurile insuficient documentate pot expune România la riscuri legate de suspendarea fondurilor europene”, a spus el. De asemenea, a subliniat că cele mai multe contracte au fost atribuite prin negociere directă, fără o licitație publică, ceea ce contravine normelor de competiție.
Bogdan Comaroni a adus în discuție absența reprezentanților Romarm, subliniind că industria autohtonă de armament nu beneficiază de investiții din acest program. Conform spuselor sale, „este esențial ca firmele românești să fie incluse în discuțiile preliminare, mai ales dacă fondurile sunt direcționate către companii externe”.
Criticile adresate programului SAFE sunt susținute și de datele oficiale, care indică o utilizare ineficientă a resurselor, cu un impact negativ asupra industriei locale. Potrivit unui raport din 2025 al Ministerului Apărării Naționale, România are nevoie urgentă de modernizare a echipamentelor militare, iar oportunitățile de dezvoltare economică locală sunt subminate prin excluderea firmelor românești de la licitații.
Alte state europene au demonstrat că investițiile în industria de apărare pot stimula dezvoltarea economică locală. De exemplu, Polonia a reușit să atragă fonduri europene pentru modernizarea forțelor armate, în timp ce investește în capacitățile interne. Aceasta servește drept exemplu pentru România, care ar trebui să prioritizeze incluziunea firmelor locale în procesul de achiziție.
Criticii programului SAFE subliniază că lipsa de transparență și concentrarea excesivă a contractelor pot duce la o gestionare ineficientă a fondurilor. În acest context, Comaroni a remarcat că „este esențial ca Marele Stat Major să fie implicat în procesul decizional, pentru a asigura că achizițiile de armament sunt în conformitate cu nevoile reale ale Armatei”.
În concluzie, programul SAFE ridică întrebări serioase despre gestionarea fondurilor și despre inclusivitatea procesului de achiziție. Este esențial ca autoritățile să reanalizeze modul în care sunt atribuite contractele și să asigure transparență în procesul decizional.
Implicarea Marelui Stat Major și a firmelor autohtone ar putea contribui la creșterea eficienței și a responsabilității în utilizarea fondurilor pentru apărare.