Semnale de alarmă în economie
O serie de semnale de avertizare reaprind temerile că un nou episod de instabilitate financiară ar putea fi în curs de formare — însă, potrivit lui Bobby Seagull, fost trader la Lehman Brothers, bancă americană care a declanșat criza din 2008, acesta ar avea o formă diferită.
Falimentul Lehman Brothers din 15 septembrie 2008 este considerat momentul declanșator al crizei financiare globale. A patra bancă de investiții din SUA, cu o istorie de 158 de ani, a intrat în incapacitate de plată din cauza expunerii masive la credite ipotecare subprime, generând datorii de 630 miliarde dolari.
Înaintea crizei din 2008, problemele au apărut inițial în segmente aparent limitate ale sistemului financiar, precum piața ipotecară din SUA. În prezent, atenția se concentrează asupra pieței de „credit privat” — un sector care a crescut rapid în ultimii ani și care oferă finanțare în afara sistemului bancar tradițional, notează BBC.
Mai multe fonduri mari au raportat pierderi sau au limitat retragerile investitorilor, în contextul unor cereri ridicate de lichiditate. Printre acestea se numără giganți financiari precum BlackRock, Blackstone sau Apollo.
Oficiali din domeniul reglementării avertizează că există similitudini cu perioada premergătoare crizei financiare globale. Sarah Breeden, viceguvernator al Băncii Angliei responsabil pentru stabilitate financiară, subliniază că sectorul creditului privat este caracterizat de complexitate, opacitate și utilizarea intensă a împrumuturilor.
„Există ecouri ale crizei financiare globale în ceea ce vedem acum”, spune ea, atrăgând atenția asupra nivelurilor ridicate de îndatorare care pot amplifica pierderile.
Și economistul Mohammed El-Erian avertizează că riscurile sunt subestimate, subliniind că expansiunea rapidă a acestui sector a fost alimentată tocmai de reglementările mai stricte impuse băncilor după 2008.
Un alt factor de risc îl reprezintă creșterea prețurilor la energie. Înaintea crizei din 2008, petrolul a cunoscut o scumpire rapidă, iar o evoluție similară se observă și în prezent. Prețurile petrolului au depășit 100 de dolari pe baril, pe fondul conflictului din jurul Iranului și al perturbării transportului prin Strâmtoarea Ormuz — o rută esențială pentru aprovizionarea globală cu energie.
Agenția Internațională pentru Energie a descris situația drept una dintre cele mai grave crize de securitate energetică din istorie. Cu toate acestea, piețele financiare nu reflectă încă pe deplin aceste riscuri, bursele rămânând aproape de maxime istorice.
Un alt element nou este rolul inteligenței artificiale în piețele financiare. Investițiile masive în acest sector au dus la creșterea valorii câtorva companii dominante, care ajung să reprezinte o pondere semnificativă în indicii bursieri majori.
Această concentrare creează vulnerabilități: o corecție bruscă a acestor acțiuni ar putea afecta milioane de investitori, inclusiv fonduri de pensii. Experiența „bulei dot-com” de la începutul anilor 2000 arată cum o astfel de corecție poate declanșa efecte economice mai largi.
O diferență majoră față de 2008 este capacitatea mai redusă a guvernelor de a interveni. Nivelurile ridicate ale datoriei publice limitează spațiul fiscal, după ani de crize succesive — financiară, pandemică și energetică.
Fondul Monetar Internațional avertizează că „spațiul de politică economică s-a redus”, ceea ce ar putea complica răspunsul la o eventuală criză.
În plus, cooperarea internațională este mai fragilă decât în urmă cu aproape două decenii. Divergențele geopolitice și economice ar putea îngreuna coordonarea unui răspuns global, considerat esențial în 2008 pentru evitarea unei depresii economice.
Există totuși și motive de optimism. Băncile sunt, în general, mai bine capitalizate decât înaintea crizei financiare globale, ceea ce le oferă o capacitate mai mare de a absorbi șocuri.
Cu toate acestea, analiștii avertizează că vulnerabilitățile din sistemul financiar ar putea amplifica slăbiciunile economiei reale. Dacă un astfel de scenariu s-ar materializa, impactul ar fi resimțit cel mai puternic de categoriile vulnerabile, care au cea mai redusă capacitate de adaptare.
În ansamblu, riscul nu este neapărat repetarea crizei din 2008, ci apariția unei crize diferite — alimentată de noi surse de instabilitate, dar cu potențial comparabil de a afecta economia globală.