Detalii îngrozitoare în cazul lui Raul din Belgia

Pe 13 aprilie 2023, scafandrii au intervenit în zona Houtdok din Gent, unde căutau un copil dispărut. În jurul prânzului, au scos din apă o geantă sport neagră, îngreunată cu pietre. În interior se afla trupul lui Raul, învelit într-un cearșaf. Raul purta șosete cu Spider-Man, un hanorac închis la culoare și pantaloni de trening. Corpul era într-o stare avansată de descompunere, semn că fusese aruncat în apă cu mult timp înainte. Potrivit declarațiilor procurorilor, acest caz a șocat întreaga comunitate din România și Belgia, fiind un exemplu tragic al abuzurilor asupra copiilor.

Sora lui Raul, Andrea, în vârstă de 13 ani la momentul faptelor, este cea care a oferit anchetatorilor informații esențiale. Ea a spus că nu doar tatăl vitreg a dus geanta la canal, ci toți trei: ea, mama și bărbatul. Fata a explicat cum băiatul ar fi murit după ce mama l-ar fi lovit în cap cu un termos, cum au pus pietre în geantă pentru a o face să se scufunde și cum au făcut găuri pentru a elimina aerul. Tot ea a indicat locul exact unde a fost aruncat trupul copilului. Această mărturie a fost crucială în derularea anchetei.

Totul a pornit de la un mesaj trimis familiei: „Raul e mort. Nu mai întreba de el”. Mesajul a fost transmis de Nicușor, bunicul copilului, cea care îl crescuse în România o bună perioadă. Îngrijorată, familia a plecat imediat spre Belgia. Femeia încercase în repetate rânduri să vorbească la telefon cu nepotul ei, dar de fiecare dată primea același răspuns, că băiatul doarme sau că este la duș. Această situație a ridicat suspiciuni asupra comportamentului adulților din familie.

Polițiștii au ajuns la adresa din Gent unde locuiau cei doi adulți și copiii. Locuința era, de fapt, o anexă improvizată, o singură cameră fără baie, fără bucătărie și fără toaletă. În interior se aflau doar două paturi, iar Raul nu era acolo. Această descoperire a evidențiat condițiile precare în care trăiau cei trei copii. Anchetatorii au declarat că aceste condiții de trai au contribuit la un mediu toxic și abuziv.

În fața polițiștilor, mama copilului a susținut inițial că partenerul ei ar fi fost cel care l-a agresat pe Raul și că tot el ar fi aruncat trupul în apă. Ulterior, ancheta a scos la iveală un tablou mult mai grav. Potrivit mărturiilor, copilul era ținut nemâncat, bătut cu cureaua până îi curgea sânge și obligat să suporte pedepse fizice repetate. Experți în abuzul asupra copiilor subliniază că astfel de comportamente sunt indicii clare ale abuzului sistematic.

Un detaliu care a șocat anchetatorii este modul în care era redus la tăcere atunci când plângea sau protesta: „Când Raul protesta, îi deschideau gura cu un băț și îi îndesau hârtie, pentru a-l face să tacă. Din dosar reiese și că băiatul nu primea apă și era obligat să-și bea propria urină”, arată date din dosar. Aceste informații au generat reacții indignate din partea societății civile și au dus la solicitări pentru reforme legislative în protecția copiilor.

După descoperirea cadavrului, Nicușor a fugit, dar a fost prins în Olanda și adus înapoi în Belgia. În fața anchetatorilor, fiecare dintre cei doi adulți a încercat să dea vina pe celălalt. La un moment dat, au încercat să o facă responsabilă chiar pe Andrea. Nu știau însă că discuțiile lor din arest erau înregistrate. Anchetatorii i-au surprins în timp ce își coordonau declarațiile și discutau despre strategia de apărare. În acele conversații, femeia își jignea fiica, iar bărbatul o descria ca fiind „cu două fețe”. Cei doi vorbeau și despre pedepsele pe care le-ar putea primi și ajungeau chiar să râdă când rememorau episoadele de violență.

În final, Andrea a recunoscut că a participat la abuzuri. A fost plasată într-un centru de protecție și este parte civilă în proces. Mama și tatăl vitreg sunt judecați pentru tortură urmată de moarte, fără intenția de a ucide. Medicii legiști nu au putut stabili cauza exactă a morții din cauza stării avansate de descompunere a corpului. Dacă vor fi găsiți vinovați, cei doi riscă între 20 și 30 de ani de închisoare.

Cazul lui Raul a generat o dezbatere largă în societate privind abuzurile asupra copiilor și responsabilitatea autorităților de a interveni în astfel de situații.