Impactul protecției excesive
Motivele bine reprezintă subiectul principal al acestui articol. Într-o lume în continuă schimbare, protecția excesivă a copiilor devine un subiect de dezbatere din ce în ce mai important. Potrivit Gabriela Răileanu, psihoterapeut adlerian, „viața nu poate fi controlată în totalitate. Oricât de mult am încerca, copiii noștri se vor confrunta inevitabil cu frustrare, eșec, respingere sau incertitudine.” Aceasta a fost una dintre ideile cheie exprimate în cadrul unui interviu acordat publicației „Adevărul” pe 26 aprilie 2026, în care a abordat impactul protecției parentale asupra dezvoltării copiilor.
Specialiștii atrag atenția asupra efectelor negative pe termen lung ale supraprotectivității. Conform unui studiu realizat de Institutul Național de Statistică (INS) în 2025, 65% dintre adolescenți se simt neajutorați în fața provocărilor, acest fenomen fiind adesea atribuit intervenției excesive a părinților. „Când părinții rezolvă constant problemele în locul copiilor, aceștia nu mai învață să facă față dificultăților,” subliniază Răileanu. Această abordare poate duce la construirea unor convingeri limitative, precum „Nu sunt capabil să mă descurc singur.”
Un alt studiu realizat de Eurostat în 2025 arată că 30% dintre tinerii români au raportat sentimente de anxietate și depresie, o statistică alarmantă care subliniază legătura dintre stilul parental și sănătatea mintală a adolescenților. Gabriela Răileanu explică faptul că, „în momentul în care copilul nu învață să tolereze frustrarea, lumea devine un loc amenințător.” Astfel, anxietatea și depresia pot deveni probleme frecvente, în special în rândul celor care nu au avut ocazia să înfrunte obstacole.
În mod paradoxal, dorința de a proteja copiii poate duce la o scădere a capacității acestora de a face față suferinței inevitabile. „Când intervenim constant, le scădem capacitatea de a face față eșecurilor și, astfel, cresc riscurile de vulnerabilitate psihologică,” adaugă Răileanu. Aceasta subliniază că abilitățile de rezolvare a problemelor și încrederea în sine se dezvoltă prin experiență directă, iar lipsa acestora poate duce la o stare de neputință.
Gabriela Răileanu menționează că întâlnește frecvent adolescenți care afirmă: „Nu știu ce să fac,” sau „Mi-e teamă să nu greșesc.” Aceste temeri nu sunt cauzate de lipsa inteligenței, ci de lipsa experienței în a face alegeri și a suporta consecințele. „Când totul este făcut pentru ei, apare un sentiment de inutilitate,” afirmă specialistul.
Este important ca părinții să înțeleagă că intențiile lor sunt adesea bune, dar că protecția excesivă poate avea efecte contrare. „Anxietatea părintelui, vinovăția și presiunea socială pot determina părinții să gestioneze viața copiilor în loc să îi învețe să o facă singuri,” explică Răileanu. Aceasta sugerează că, pentru a crește un adolescent responsabil, părinții ar trebui să înlocuiască soluțiile cu întrebări, ajutându-i pe copii să găsească propriile răspunsuri.
De exemplu, părinții ar putea întreba: „Tu cum ai putea rezolva asta?” sau „Ce opțiuni vezi?” Astfel, copiii învață să își asume responsabilitatea pentru propriile decizii. Pe termen lung, acest lucru poate construi o încredere reală și o capacitate de a face față provocărilor vieții.
Fenomenul a fost observat și în Statele Unite, unde Scott Galloway, profesor la Universitatea New York (NYU), a discutat despre părinții care elimină obstacolele din viața copiilor. Conform cercetărilor realizate de psihologul social Jonathan Haidt și profesoara de psihologie Jean Twenge, creșterea depresiei și automutilării în rândul adolescenților este alarmantă. Galloway subliniază că studenții care nu au întâmpinat niciodată un eșec sunt cei mai vulnerabili la crizele de sănătate mintală.
În concluzie, cheia succesului în creșterea copiilor este să le oferi suport, dar și libertatea de a înfrunta obstacolele. A-i proteja de orice problemă înseamnă a-i proteja de viață. Este esențial ca părinții să învețe să își ghideze copiii învățându-i cum să traverseze dificultățile, cu emoții și efort, astfel încât aceștia să devină adulți capabili să facă față provocărilor vieții.
Gabriela Răileanu conchide: „Cel mai valoros lucru pe care îl putem oferi copiilor noștri nu este un drum fără dificultăți, ci încrederea că vor ști să meargă singuri pe el.”