Vlad Voiculescu propune soluții pentru datoria României

Publicat: · Actualizat: · Timp de citire: 7 minute

Pe scurt

Vlad Voiculescu propune o soluție inovatoare pentru datoria de 600 de milioane de euro pe care România o are către Pfizer, sugerând transformarea acesteia în medicamente și investiții în sistemul medical. El subliniază necesitatea negocierilor pentru a obține beneficii concrete pentru pacienți și pentru a evita penalitățile financiare. Comparativ cu alte țări europene, Voiculescu consideră că există oportunități reale de a transforma obligațiile bugetare în soluții benefice pentru sănătatea românească.

EN

Brief

Vlad Voiculescu proposes converting Romania's debt of 600 million euros to Pfizer into innovative medications and healthcare investments. He emphasizes the urgency of negotiations to secure tangible benefits for patients and avoid financial penalties, suggesting that Romania can turn its fiscal obligations into opportunities for healthcare improvement.

Vlad Voiculescu propune soluții pentru datoria României
Sursa foto: stiripesurse.ro

Transformarea datoriei în medicamente

Fostul ministru al Sănătății, Vlad Voiculescu, a prezentat pe pagina sa de Facebook schița unui plan prin care România ar putea gestiona datoria uriașă, estimată la 600 de milioane de euro, pe care o are către compania farmaceutică Pfizer în urma contractelor pentru vaccinurile anti-COVID-19 neonorate. Acesta sugerează oficialilor din Ministerul Sănătății să negocieze transformarea datoriei în beneficii reale pentru pacienți și pentru sistemul medical românesc. "România ar trebui să propună un acord care transformă banii datorați în beneficii pentru pacienți. Mai jos câteva variante: A: Acces accelerat la medicamente inovatoare. România are una dintre cele mai lente proceduri de rambursare din UE. Pacienții români așteaptă ani pentru terapii disponibile în luni în alte țări. O parte din datorie poate deveni medicamente oncologice, terapii pentru boli rare, tratamente de ultimă generație furnizate de Pfizer la prețuri preferențiale sau la cost, în contul sumei datorate. Un mecanism cu verificare independentă e important, nu atât pentru că ne-ar trage cineva pe sfoară ci pentru a ne asigura că un alt guvern/ministru nu va mai face ce a făcut domnul ministru Rafila (să informeze premierul și să constate că ooops, a trecut termenul – va trebui să plătim sute de milioane de euro în plus). Minimal, minimal ce ar trebui să se întâmple imediat, ar fi: Oprirea dobânzilor și eșalonare. Componenta financiară clasică, dar esențială fiecare zi de întârziere costă 100-150.000 euro. Fiecare zi!”, a declarat Vlad Voiculescu.

El a criticat modul în care actualul ministru, Alexandru Rafila, a gestionat situația, subliniind că prin refuzul renegocierii din 2023 s-au pierdut economii potențiale de peste 200 de milioane de euro. Spre comparație, Polonia datorează aproximativ 1,3 miliarde de euro, în timp ce Ungaria se judecă pentru o sumă mult mai mică, de circa 60 de milioane de euro, având în vedere că a achiziționat inițial mai puține doze de la Pfizer. Vlad Voiculescu este de părere că gigantul farmaceutic are motive comerciale și de imagine pentru a accepta o astfel de înțelegere. "Executarea forțată a unei hotărâri judecătorești de 600 de milioane de euro împotriva unui stat membru UE, într-un context post-pandemic, ar fi un dezastru reputațional. Pfizer are nevoie de piața europeană și de cea românească pentru medicamentele sale inovatoare, nu doar pentru vaccinuri”, a explicat Voiculescu.

Vlad Voiculescu a explicat că România are o șansă să obțină medicamente de ultimă generație dacă negociază corect cu gigantul farmaceutic. Principalele beneficii pentru pacienți propuse de Voiculescu sunt: Planul său include și investiții în spitale, cum ar fi dotarea cu aparate de diagnostic sau pregătirea medicilor. Voiculescu a dat exemplul altor țări care au reușit să schimbe datoriile în tehnologie medicală. Fostul ministru a avertizat că fiecare zi care trece adaugă la datorie penalități uriașe, de până la 150.000 de euro. "Oprirea dobânzilor și eșalonare. Componenta financiară clasică, dar esențială fiecare zi de întârziere costă 100-150.000 euro. Fiecare zi! Executarea forțată a unei hotărâri judecătorești de 600 de milioane de euro împotriva unui stat membru UE, într-un context post-pandemic, ar fi un dezastru reputațional. Pfizer are nevoie de piața europeană – și de cea românească – pentru medicamentele sale inovatoare, nu doar pentru vaccinuri.”

Fostul ministru al Sănătății și actual europarlamentar, Vlad Voiculescu, propune o abordare alternativă pentru gestionarea datoriei pe care România o are către compania farmaceutică Pfizer. În locul unei plăți integrale în bani, acesta sugerează negocierea unui acord prin care o parte din sumă să fie convertită în beneficii concrete pentru pacienți și sistemul de sănătate. Propunerea vine în contextul presiunilor financiare generate de această datorie și al nevoii de modernizare a sistemului medical, Voiculescu susținând că România ar putea transforma o obligație bugetară majoră într-o oportunitate pentru acces mai rapid la tratamente, investiții și reforme reale în sănătate.

"Domnul Rogobete ar trebui să propună Pfizer un acord care transformă banii datorați în beneficii reale pentru pacienți", a declarat Voiculescu, care a prezentat trei direcții principale de negociere. El a detaliat prima variantă ca fiind legată de accesul mai rapid la tratamente inovatoare. "România are una dintre cele mai lente proceduri de rambursare din UE. Pacienții români așteaptă ani pentru terapii disponibile în luni în alte țări. O parte din datorie poate deveni medicamente oncologice, terapii pentru boli rare, tratamente de ultimă generație furnizate de Pfizer la prețuri preferențiale sau la cost, în contul sumei datorate”.

A doua direcție vizează investițiile în infrastructura și resursa umană din sănătate. "Studii clinice, formare de personal, infrastructură de diagnostic. Brazilia are un astfel de model care funcționează (programul Parteneriatelor de Dezvoltare Productivă, prin care companii farmaceutice au transferat tehnologie către laboratoarele publice în schimbul unor garanții de achiziție)”. A treia opțiune descrisă de acesta este un mecanism inspirat din programe internaționale de conversie a datoriilor. "Un mecanism de tipul Debt2Health. Global Fund face asta, în general cu datorii între state transformate în produse medicale necesare și investiții în sănătate”, a explicat el.

"Un mecanism cu verificare independentă e important, nu atât pentru că ne-ar trage cineva pe sfoară, ci pentru a ne asigura că un alt guvern sau ministru nu va mai face ce a făcut domnul ministru Rafila (să informeze premierul și să constate că a trecut termenul - va trebui să plătim sute de milioane de euro în plus)", a afirmat Voiculescu. În ceea ce privește componenta financiară, acesta susține că este esențială oprirea acumulării costurilor. "Ministrul Rogobete ar trebui să obțină - cel puțin și cu aplicare imediată - oprirea dobânzilor și eșalonare. Componenta financiară clasică, dar esențială, fiecare zi de întârziere costă 100-150.000 euro. Fiecare zi!”, a mai spus fostul ministru.

Referitor la poziția companiei farmaceutice, Vlad Voiculescu a susținut că există argumente comerciale pentru o eventuală înțelegere. "Pfizer nu este o organizație caritabilă. Dimpotrivă. Dar compania are motive comerciale reale de a negocia și există și precedent”, a afirmat el. "Executarea forțată a unei hotărâri judecătorești de 600 de milioane de euro împotriva unui stat membru UE, într-un context post-pandemic, ar fi un dezastru reputațional. Pfizer are nevoie de piața europeană - și de cea românească - pentru medicamentele sale inovatoare, nu doar pentru vaccinuri”, a mai spus Voiculescu. "România are 19 milioane de potențiali pacienți și un sistem de sănătate cu nevoi enorme de modernizare. Mai mult, Pfizer a demonstrat deja că este dispusă să facă concesii semnificative atunci când presiunea economică sau politică o impune. Programul „An Accord for a Healthier World” oferă întregul portofoliu Pfizer la preț de cost pentru 45 de țări. Dacă Pfizer a fost dispusă să facă aceste concesii, nu există niciun motiv pentru care nu ar discuta cu România un acord care servește și interesele companiei.

O executare forțată a României, Poloniei și eventual Ungariei nu ar rămâne fără consecințe, nici în România, nici la Bruxelles.