Geopolitica și blocadele americane
Președintele american Donald Trump a anunțat la finalul săptămânii trecute că SUA vor bloca orice navă care folosește porturile iraniene, punând și mai mare presiune pe un armistițiu deja fragil, însă Teheranul are în continuare un atu important: geografia. În cele peste șase săptămâni de conflict, Iranul a oprit practic tot traficul prin Strâmtoarea Ormuz, amplasând mine marine și profitând de terenul avantajos din zonele de coastă. Chiar și sub blocada Statelor Unite, acești factori îi permit Iranului să continue să influențeze cine poate traversa strâmtoarea și ce riscuri trebuie să își asume. Acele riscuri, mai mult decât orice închidere oficială a strâmtorii, reprezintă motivul principal pentru care echipajele celor mai multe vase de transport nu îndrăznesc să traverseze zona.
Doar șapte vase pe zi au trecut strâmtoarea, în medie, de la anunțul armistițiului, în comparație cu peste 130 de nave înainte de război, potrivit Washington Post. „Armistițiul nu a făcut absolut nimic, de facto, ca să schimbe situația”, a spus Lars Jensen din partea Vespucci Maritime, o firmă de consultanță în domeniul transportului maritim de containere cu sediul la Copenhaga. Chiar și pe timp de pace, doar câteva vase puteau traversa în același timp Strâmtoarea Ormuz, ceea ce ducea la formarea unor grupuri pline de ținte vulnerabile.
Apele puțin adânci din strâmtoare au forțat autoritățile maritime să creeze două coridoare de doar trei kilometri lățime prin care toate vasele traversează zona, ceea ce face ca aceste nave să fie extrem de vulnerabile în fața atacurilor cu rachete sau cu bărci de atac. Echipajele navelor care traversează strâmtoarea trebuie să evite și minele marine plasate în această zonă, care pot fi detonate la contact sau când detectează mișcarea unor nave în apropiere. Minele sunt și o problemă psihologică, nu doar una reală, a scos în evidență Frank Galgano, profesor asociat de geografie și mediu de la Universitatea Villanova, adăugând că ar fi nevoie de câteva săptămâni pentru ca aceste coridoare de navigație să fie curățate de mine.
Gărzile Revoluționare ale Iranului au transmis săptămâna trecută că vasele care traversează strâmtoarea trebuie să treacă prin apropierea insulei Larak pentru a evita minele, ceea ce îi permite armatei iraniene să verifice vasele și să perceapă taxe de trecere. Terenul accidentat de pe litoralul iranian oferă multe locuri de adăpost pentru micile nave de atac ale Teheranului, iar formele de relief înalte din apropiere de coastă pot fi folosite pentru a supraveghea și lansa rachete asupra navelor care traversează strâmtoarea. În această regiune, Iranul dispune și de câteva insule mici și un oraș important, Bandar Abbas, de unde poate lansa rachete și poate trimite nave de atac pentru a perturba traficul maritim în doar câteva minute.
În consecință, geografia Strâmtorii Ormuz amplifică abilitatea Iranului de a bloca accesul navelor în această regiune, în timp ce costurile pentru ca Teheranul să își mențină acest avantaj sunt mici, potrivit lui Basil Germond, profesor de securitate internațională de la Universitatea Lancaster. Aceste tactici, combinate cu faptul că vasele care trec prin strâmtoare sunt de obicei masive și înaintează greu, fac ca traversarea ei să fie una extrem de periculoasă. Experții în apărare spun că vasele nu au aproape nicio capacitate de a detecta vreo amenințare. „Iranienii sunt, la propriu, la înălțime. Așa că aproape că ai doar o secundă ca să reacționezi”, a spus Galgano.
Abilitatea Iranului de a amenința vasele cu drone ieftine și mine marine a devenit o mare bătaie de cap pentru Trump, care a recunoscut luna trecută că astfel de atacuri vor continua „indiferent de cât de tare vor fi înfrânți”. „Companiile de transport maritim vor continua să evite strâmtoarea atât timp cât Teheranul își păstrează capacitatea de a amenința cu adevărat comerțul prin strâmtoare și în Golful Persic”, a mai spus Germond. Peste 700 de vase rămân în continuare blocate în Golful Persic, potrivit Windward. Restricționarea tranzitului prin Strâmtoarea Ormuz este în interesul Teheranului, fiind „unul dintre ultimele atuuri” pe care iranienii le mai au în acest război.
„Cât timp Teheranul este serios în legătură cu armistițiul, ei trebuie să implementeze (sau să pară că implementează) clauza Ormuz și să permită tot mai multor nave să traverseze”, a explicat Germond. „Dacă ei restricționează în continuare traficul pentru a-și păstra un avantaj, acest lucru amenință să distrugă armistițiul cu totul.
Așadar, pentru ei, este un echilibru fragil de gestionat.”