Semnificații și obiceiuri pascale
Astăzi, 13 aprilie 2026, credincioșii ortodocși sărbătoresc Lunea Albă, a doua zi a praznicului Învierii Domnului. Momentul prelungește atmosfera de lumină și bucurie adusă de victoria lui Iisus Hristos asupra morții, fiind asociat cu iertarea și reînnoirea sufletească. Sărbătoarea este însoțită de numeroase tradiții și obiceiuri populare, transmise de generații, care reflectă dorința comunităților de a păstra vie semnificația perioadei pascale.
Ziua sfântă capătă o semnificație aparte, reunind valorile spirituale și obiceiurile tradiționale într-un cadru care apropie oamenii și consolidează sentimentul de apartenență la comunitate. Lunea Albă, celebrată în a doua zi de Paște, continuă împlinirea Învierii lui Hristos și marchează un moment special pentru credincioșii ortodocși. Evenimentul simbolizează coborârea Mântuitorului în iad și deschiderea drumului spre mântuire, oferind prilejul unei meditații asupra purificării sufletești și a renașterii spirituale. Denumirea sărbătorii evocă lumina, curățenia și reînnoirea interioară, amintind credincioșilor despre deschiderea porților Raiului și darurile divine care însoțesc această perioadă.
„După sărbătoarea Învierii, a doua zi de Paște îi îndeamnă pe credincioși să participe la slujbele religioase, marcând începutul Săptămânii Luminate. Intervalul păstrează spiritul pascal, oferă liniște sufletească și devine un timp dedicat cugetării, iertării și comuniunii. Salutul „Hristos a Înviat!” primește acum răspunsul „Adevărat a Înviat!”, menținând viu mesajul biruinței vieții asupra morții”, a declarat preotul Marius Oblu.
Potrivit tradițiilor, Lunea Albă este considerată un moment potrivit pentru stropirea locuințelor cu agheasmă, ritual de purificare menit să protejeze gospodăriile de influențe negative. În vestul țării se păstrează și tradiția „Jocului Lioarelor”, în cadrul căreia fetele tinere își jură prietenie și sprijin pe viață, își oferă cadouri și participă la dansuri specifice. De asemenea, ritualul stropirii cu apă sau parfum semnifică purificarea sufletească și reînnoirea relațiilor din comunitate. O legendă din popor spune că o tânără a leșinat la aflarea veștii Învierii lui Hristos, fiind readusă în simțiri după ce a fost stropită de cei din jur. De atunci, fetele pregătesc daruri și prăjituri pentru cei care le trec pragul.
Totodată, astăzi vizitele la rude și oferirea unor daruri simbolice contribuie la întărirea relațiilor de familie și exprimă ospitalitate și recunoștință. Finii duc nașilor pască, colaci și ouă roșii, în semn de vestire a Învierii, iar copiii oferă daruri pascale părinților și bunicilor.”, a adăugat Părintele Oblu.
A treia zi de Paște, cunoscută în tradiția ortodoxă drept Marțea Albă, marchează continuarea sărbătorii Învierii într-un cadru mai liniștit, dedicat întâlnirilor de familie și păstrării obiceiurilor pascale. După zilele intense de sărbătoare, credincioșii își fac vizite, se reunesc în jurul mesei și respectă tradiții precum împărțirea de pască și colaci sau ciocnirea ouălor rămase. Ziua este, totodată, asociată cu gesturi de iertare și împăcare, menite să consolideze relațiile dintre oameni și să aducă echilibru și armonie sufletească.
Denumirea de „Marțea Albă” își are originea în simbolistica luminii, a purității și a bucuriei care caracterizează întreaga săptămână de după Paște. „A treia zi de Paște are o semnificație religioasă și culturală aparte. Ziua este asociată cu reculegerea și apropierea sufletească, fiind un prilej pentru credincioși de a începe dimineața prin rugăciune, aprinderea lumânărilor și participarea la slujbele bisericești, ca semn de recunoștință și de primire a binecuvântării pascale”, a explicat pentru Digi24.ro preotul Marius Oblu.
Obiceiurile populare întregesc dimensiunea religioasă a acestei zile. De exemplu, în special în Moldova, finii duc nașilor pască și colaci, iar întoarcerea vizitelor din prima zi de Paște, cunoscută drept „Umblatul cu pască”, rămâne o practică respectată. Ouăle roșii rămase de la mesele festive sunt ciocnite din nou, iar firimiturile sunt păstrate și îngropate ulterior, gest considerat a aduce continuitate și rodnicie recoltelor. Tot în această zi are loc rânduiala uscării și sfărâmării Sfântului Agneț, pâinea de împărtășanie sfințită în Joia Mare, care este pregătită pentru a fi păstrată și folosită pe parcursul anului.
Aceasta este destinată împărtășirii bolnavilor sau a credincioșilor care nu pot ajunge la biserică.