Teoria nebunului și dreptul internațional
Un expert în drept internațional afirmă că președintele SUA pare să aplice ceea ce este cunoscut drept „teoria nebunului” („Madman Theory”) într-o tentativă de a pune capăt conflictului din Iran. Într-o postare dură, Donald Trump a amenințat că va lovi centralele electrice și podurile din Iran dacă liderii de la Teheran nu redeschid Strâmtoarea Ormuz. Profesorul Al Gillespie de la Universitatea Waikato a declarat pentru postul public de radio din Noua Zeelandă (RNZ) că astfel de acțiuni ar putea constitui, din punct de vedere tehnic, crime de război, însă consideră că în spatele acestor declarații există o strategie mai profundă. „Teoria nebunului” a devenit cunoscută în timpul președintelui Richard Nixon, în încercarea sa nereușită de a pune capăt războiului din Vietnam, a explicat Gillespie. Strategia presupune un comportament perceput ca irațional și imprevizibil, însoțit de amenințări privind măsuri extreme pentru a încheia un conflict. „Ideea este că nu știi dacă persoana va duce sau nu amenințarea la capăt, iar partea adversă este determinată să accepte o înțelegere de teamă”, a precizat el. Problema aplicării acestei strategii în cazul Iranului, spune Gillespie, este că ea se bazează pe existența unui adversar rațional. „În cazul regimurilor religioase sau autocratice, acestea adesea nu sunt motivate de același tip de teamă. În plus, există suspiciunea că nici măcar nu cred în amenințările formulate.” El consideră că strategia nu va avea succes, întrucât regimul iranian nu este sensibil la posibilele efecte asupra populației civile. „Iranul se simte încurajat de retorica tot mai extremă a lui Trump... Cred că, într-un fel, chiar își doresc o escaladare în acest moment.” Totuși, există și riscul ca Trump să nu blufeze, admite expertul. „El nu reacționează adesea într-un mod rațional. Iar un lucru cert este că este un învins dificil — și ar putea reacționa impulsiv, în moduri imprevizibile.” Accentul pus pe amenințarea infrastructurii civile face parte dintr-o tendință mai amplă de îndepărtare de normele dreptului internațional modern. „Toată lumea procedează astfel în prezent. Fie că vorbim despre războiul din Gaza sau cel din Ucraina, practica tot mai frecventă este de a transfera povara conflictului asupra civililor, nu asupra combatanților.” El subliniază că există un decalaj tot mai mare între teoria dreptului internațional și aplicarea sa în realitate. „Lista celor care respectă regulile devine tot mai scurtă.” Dacă SUA ar pune în aplicare amenințările lui Trump, Gillespie estimează că Iranul ar intensifica atacurile asupra infrastructurii din regiune și și-ar consolida controlul asupra Strâmtorii Ormuz, precum și blocada în Marea Roșie. „Implicațiile sunt că prețul petrolului și al oricărui bun dependent de transportul internațional prin acea zonă vor continua să crească.” În contextul acestor amenințări, guvernul din Noua Zeelandă ar trebui să își reafirme apelul la respectarea dreptului internațional, consideră expertul. „Trebuie să căutăm modalități prin care situația să fie rezolvată prin negociere și să sprijinim eforturile din cadrul Consiliului de Securitate. De asemenea, trebuie să stabilim ce principii suntem dispuși să apărăm în ceea ce privește libertatea mărilor, deoarece există în prezent o mișcare de a deschide strâmtorile prin intermediul Consiliului de Securitate, în condiții de formulare ambiguă.” El recomandă ferm evitarea oricărei implicări militare în Strâmtoarea Ormuz până la încheierea unui acord de încetare a focului. Potrivit publicației Politico, Pentagonul extinde lista obiectivelor energetice din Iran care pot fi vizate, incluzând instalații „cu dublă utilizare” — infrastructuri care furnizează combustibil și electricitate atât populației civile, cât și forțelor armate. Această abordare ar putea reprezenta o modalitate de a evita eventuale acuzații de crime de război la adresa administrației președintelui american Donald Trump, în cazul unor lovituri asupra infrastructurii civile. Doi oficiali ai Pentagonului au declarat că planificatorii militari revizuiesc lista țintelor, în contextul în care forțele americane și israeliene caută noi obiective după cinci săptămâni de atacuri asupra infrastructurii militare iraniene. Trump se confruntă cu o dilemă strategică: opțiunile pentru ținte militare convenționale din Iran se reduc, în timp ce regimul de la Teheran continuă să exercite presiuni asupra economiei globale prin blocarea Strâmtorii Ormuz — un punct-cheie pentru transportul petrolului. O alternativă ar fi desfășurarea de forțe terestre, ceea ce ar putea declanșa un conflict prelungit, nepopular în rândul opiniei publice americane. O altă opțiune ar fi vizarea infrastructurii civile, însă aceasta ar ridica probleme de conformitate cu dreptul internațional și ar putea conduce la acuzații de crime de război. Noua abordare, utilizată și de Israel, este văzută ca o posibilă soluție de compromis. Totuși, potrivit unui oficial, există dezbateri în cadrul Pentagonului privind limitele acestei strategii — în special în ceea ce privește delimitarea între ținte militare și civile, cum ar fi instalațiile de desalinizare a apei, care ar putea fi considerate obiective legitime dacă sunt utilizate și de forțele armate. Campania de bombardamente americano-israeliană a evitat până acum sistemele de alimentare cu energie și combustibil ale țării. Însă, pe fondul frustrării în creștere la Casa Albă față de refuzul Iranului de a ceda, cel puțin public, în raport cu cererile americane, lista potențialelor ținte a fost extinsă. Convențiile de la Geneva, care stabilesc cadrul dreptului internațional umanitar, permit o anumită flexibilitate în cazul obiectivelor utilizate atât în scop civil, cât și militar. „Înainte de aprobarea țintelor, acestea trec printr-o evaluare juridică operațională. Unele obiective de infrastructură civilă, dacă sunt utilizate și de armată, pot constitui ținte legitime conform legilor războiului. Există îngrijorări justificate că s-ar putea depăși aceste limite, însă există mecanisme de control și echilibru”, a declarat Sean Timmons, avocat specializat în cazuri privind personalul militar. În același timp, anul trecut, secretarul american al apărării, Pete Hegseth, a redus semnificativ personalul din structurile Pentagonului responsabile cu identificarea țintelor militare și prevenirea victimelor civile, ceea ce ar putea slăbi mecanismele de supraveghere. Numărul angajaților implicați în aceste procese a fost redus de la aproximativ 200 la mai puțin de 40. Aceștia aveau rolul de a sprijini comandanții militari în alegerea unor ținte care să minimizeze pierderile civile și de a analiza ulterior impactul loviturilor, pentru a îmbunătăți protecția civililor. Luna trecută, Hegseth a anunțat că va continua reducerea personalului juridic care consiliază comandanții cu privire la legalitatea operațiunilor. Timmons a subliniat, de asemenea, că Trump a făcut apel în repetate rânduri la populația iraniană să contribuie la răsturnarea regimului. Atacurile asupra infrastructurii civile esențiale ar putea contraveni acestui obiectiv. „Dacă scopul este într-adevăr reducerea capacității militare… bombardamentele nediscriminatorii nu fac decât să amplifice suferința populației”, a afirmat el. În cadrul unei conferințe de presă susținute luni, 6 aprilie, dedicate conflictului cu Iranul, Trump a declarat că populația iraniană ar sprijini loviturile asupra infrastructurii energetice. „Sunt dispuși să suporte acest lucru în numele libertății. Ei vor ca noi să continuăm bombardamentele”, a spus el. Trump a stabilit marți ora 20:00 ET (miercuri, 3:30 a.m., ora Teheranului, miercuri 03:00 a.m, ora României) ca termen limită pentru un acord, după ce a emis duminică un mesaj prin care reînnoia amenințările cu bombardarea infrastructurii cheie iraniene dacă Teheranul nu deschide Strâmtoarea Ormuz. De asemenea, liderul de la Casa Albă a afirmat că „nu este preocupat” de bombardarea centralelor electrice civile, susținând că Iranul este cel care comite crime de război. În opinia sa, un astfel de „crimă” ar fi să se permită regimului iranian să obțină armament nuclear.