O carieră de succes
Mircea Lucescu, selecționerul echipei naționale de fotbal a României, a fost internat la Spitalul Universitar de Urgență București, unde medicii au încercat să-l stabilizeze. Însă, din păcate, evoluția sa a fost nefavorabilă, iar problemele cardiace severe i-au pus viața în pericol, organismul său neputând să răspundă tratamentului. "Mircea Lucescu a lăsat o amprentă de neșters în istoria fotbalului românesc și internațional", a declarat președintele Federației Române de Fotbal, Răzvan Burleanu.
Lucescu a avut o carieră impresionantă, întinsă pe mai bine de cinci decenii, atât ca jucător, cât și ca antrenor. A evoluat în principal la Dinamo București, unde a obținut cinci titluri de campion al României și o Cupă a României. După încheierea carierei de jucător, Lucescu a antrenat Corvinul Hunedoara, reușind promovarea în Divizia A și clasând echipa pe locul 3 în prima divizie.
Ca selecționer, Lucescu a fost la timona echipei naționale din 1981 până în 1986, reușind calificarea la Campionatul European din 1984. De asemenea, a înfruntat Italia, campioana mondială, într-un meci memorabil la București, unde România a câștigat cu 1-0. A fost demis după un 4-0 în fața Austriei, un moment considerat de mulți o mare nedreptate în cariera sa.
După demiterea de la națională, Lucescu a preluat Dinamo, cu care a ajuns în semifinalele Cupei Cupelor, câștigând un titlu național și două Cupe ale României. În 1990, a plecat în Italia, antrenând echipe precum Pisa, Brescia și Reggiana, unde a creat Brescia Romena, o echipă emblematică a acelei perioade.
Întors în România în 1997, a câștigat Cupa României cu Rapid București, iar apoi a preluat conducerea la Internazionale Milano, unde a fost demis după câteva luni. A revenit la Rapid și a câștigat campionatul în 1999, înainte de a ajunge la Galatasaray Istanbul, unde a câștigat Supercupa Europei și campionatul Turciei.
Cea mai mare realizare a carierei sale a venit în 2009, când a câștigat Cupa UEFA cu Șahtior Donețk, devenind astfel o legendă a fotbalului ucrainean. Sub conducerea sa, Șahtior a cucerit numeroase titluri și cupe, stabilind un standard înalt în fotbalul din Ucraina.
După o perioadă de succes la Șahtior, Lucescu a antrenat Zenit Sankt Petersburg și naționala Turciei, unde a pus bazele unei echipe competitive. Întors în România, a preluat Dinamo Kiev, câștigând Supercupa Ucrainei, campionatul și Cupa Ucrainei.
În 2024, Lucescu a revenit pe banca naționalei României, unde a avut un parcurs excelent în Liga Națiunilor, obținând locul în play-off-ul pentru Campionatul Mondial din 2026. Bilanțul său pe banca naționalei cuprinde 11 victorii, un egal și șase înfrângeri. Din păcate, mandatul său a fost întrerupt de problemele de sănătate, având un infarct miocardic acut pe 3 aprilie 2026.
Lucescu a fost internat din nou pe 29 martie, după o tulburare majoră de ritm cardiac, fiind supus unei intervenții chirurgicale. De asemenea, el a avut probleme de sănătate și anul trecut, suferind o intervenție chirurgicală pentru coxartroză și alte operații.
Pe parcursul carierei sale, Mircea Lucescu a fost recunoscut cu numeroase distincții, inclusiv Ordinul Național „Crucea României” și titlul de cetățean de onoare al municipiului Hunedoara. De asemenea, a fost clasat printre primii 100 de antrenori ai lumii de către IFFHS.
Mircea Lucescu a fost căsătorit cu Neli din 1967, având un fiu, Răzvan, care a devenit și el o figură importantă în fotbalul românesc. De asemenea, a avut doi nepoți, Matei și Maria-Luiza, care continuă tradiția familiei în sport. Dispariția sa va lăsa un gol imens în inimile celor care l-au admirat și în fotbalul românesc.
Așadar, moartea lui Mircea Lucescu nu doar că marchează sfârșitul unei ere, dar și o oportunitate de a reflecta asupra impactului său asupra fotbalului românesc și a moștenirii pe care o lasă în urmă.