Sărbătoarea sfinților
Sfântul Cuvios Iosif Imnograful s-a născut în insula Sicilia, Italia, din părinţi creştini: Plotin şi Agatia. Din cauza invaziei turcilor în Sicilia, acesta a plecat împreună cu familia sa în Peloponez, Sudul Greciei, şi apoi în Tesalonic. Potrivit tradiției, Iosif a intrat în monahism în Mănăstirea Latomas, fiind hirotonit apoi preot. A călătorit cu Sfântul Grigorie Decapolitul la Constantinopol, rămânând la Mănăstirea Sfinților Serghie şi Vah. În perioada iconoclastă, în timpul împăratului Leon Armeanul (813-820), Sfântul Iosif a fost trimis la Roma de Sfântul Grigorie Decapolitul, dar pe drum a fost prins de către soldaţi, fiind întemniţat în insula Creta.
După restabilirea cultului icoanelor, Sfântul Iosif a fost eliberat din închisoare şi a plecat la Constantinopol, unde a primit în dar o parte din moaştele Sfântului Apostol Bartolomeu şi a zidit, în Tesalia, o biserică în cinstea acestuia. Conform surselor istorice, Sfântul Iosif s-a rugat lui Dumnezeu să-i ofere darul de a alcătui cântări religioase. Astfel, a avut o viziune în care un om cu chip de apostol i-a pus Evanghelia pe piept şi l-a binecuvântat, ceea ce a dus la crearea de numeroase cântări şi canoane religioase utilizate în Biserica Ortodoxă.
Fiind un apărător al Sfintelor Icoane, Iosif a fost exilat în Chersonez, localitate în partea de Sud-Vest a peninsulei Crimeea, de unde s-a întors abia după moartea împăratului Teofil. În timpul Patriarhului Ignatie (+ 877), a fost numit schevofilax – eclesiarh însărcinat cu păstrarea obiectelor de cult – al Patriarhiei Constantinopolului, ascultare pe care a îndeplinit-o până în anul 833, când, în luna aprilie, a trecut la cele veşnice.
Troparul lui, glas 8, subliniază importanţa ostenelilor sale spirituale: „Cu curgerile lacrimilor tale ai lucrat pustiul cel neroditor şi cu suspinurile cele dintru adânc ai făcut ostenelile tale însutit roditoare; şi te-ai făcut luminător lumii, strălucind cu minunile, Iosif, părintele nostru. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.” A trăit în secolul al IX-lea, iar părinții săi au încercat să-l însoare, dar el a refuzat și s-a dus la mănăstirea din Muntele Maleon, în Peloponez, adunând în jurul său mulți ucenici.
Troparul lui Gheorghe, glas 1, îl descrie ca fiind „locuitor pustiului, înger în trup şi de minuni făcător.” Acesta este un exemplu de dedicare și umilință, având darul vederii celor ce aveau să fie în viitor și prorocindu-și moartea cu trei ani înainte de a se întâmpla.
Cuviosul Zosima a fost monah în mănăstirea de la Iordan în timpul împărăției lui Teodosie cel Mic. El este cunoscut pentru faptul că a aflat-o pe Sfânta Maria Egipteanca, care trăia dincolo de Iordan. Zosima i-a dus Sfânta Împărtășanie o dată, iar în următorul an a îngropat-o.
Sfântul Cuvios Zosima a trecut la Domnul la vârsta de 100 de ani.