Europa își consolidează apărarea
Liderii europeni și oficialii din domeniul apărării analizează tot mai serios riscul ca Statele Unite să se retragă din NATO, pilonul securității europene încă din 1949. Nemulțumirea președintelui Donald Trump față de refuzul aliaților de a se alătura războiului împotriva Iranului pare să fi avut, până acum, un efect neașteptat: consolidarea unității acestora în opoziție față de Washington, scrie politico.eu. În discuții private — de la cine restrânse până la reuniuni informale la Bruxelles și în alte capitale — liderii europeni încearcă să contureze un răspuns la amenințările repetate ale lui Trump privind o eventuală retragere a SUA din alianță și să evalueze consecințele unui astfel de scenariu. Tot mai mulți dintre aceștia împărtășesc opinia că atacurile verbale tot mai dure la adresa unor state precum Marea Britanie, Spania sau Franța indică o ruptură profundă în relația transatlantică. Deși nu există încă un răspuns unitar, unele țări încep deja să își extindă cooperarea în materie de securitate în afara cadrului NATO.
Un diplomat european a descris situația drept una de blocaj: alianța „nu mai poate funcționa normal”, iar un oficial al Uniunii Europene a avertizat că Europa trebuie să își consolideze urgent capacitățile de apărare, fără a aștepta o eventuală degradare completă a NATO. Criza actuală, reflectată în discuții cu zeci de oficiali și diplomați, evidențiază o schimbare majoră în ordinea internațională postbelică, în care rolul Statelor Unite este tot mai contestat. În ultimele zile, administrația Trump a adus alianța în fața uneia dintre cele mai grave crize din istoria sa. Casa Albă a anunțat că va reevalua apartenența SUA la NATO după încheierea conflictului cu Iranul, invocând refuzul aliaților europeni de a participa la operațiuni militare. Într-un interviu acordat publicației The Telegraph, Trump a descris NATO drept un „tigru de hârtie”. Principala nemulțumire a Washingtonului vizează decizia unor state europene — inclusiv Spania, Regatul Unit și Franța — de a nu permite utilizarea bazelor militare sau a spațiului aerian pentru operațiuni împotriva Iranului. Pe parcursul ultimei luni, criticile președintelui s-au intensificat, inclusiv prin mesaje publicate pe platforma Truth Social. Pentru liderii europeni, provocarea este de a limita efectele acestei tensiuni și de a proteja elementele esențiale ale cooperării.
Săptămâna trecută, la Helsinki, zece lideri europeni s-au reunit pentru o cină privată, fără oficiali și consilieri, în atmosfera intimă a Muzeului Mannerheim, reședința lui Gustaf Mannerheim, liderul Finlandei din timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Participanții — inclusiv lideri din Regatul Unit, Suedia, Finlanda și Norvegia — au convenit că retorica administrației americane devine tot mai dificil de gestionat. Cu toate acestea, au respins solicitările Washingtonului de a se implica militar în conflictul cu Iranul. Un oficial european a declarat că, deși există dorința de a vedea conflictul încheiat, pozițiile nu sunt aliniate cu cele ale SUA, în special în condițiile în care multe state nu au fost consultate înainte de declanșarea operațiunilor. În schimb, criza pare să întărească coeziunea europeană. Grupul de state participante — care include și Danemarca, Estonia, Islanda, Letonia, Lituania și Olanda — este descris ca fiind mai unit ca niciodată. Această poziție nu se limitează la Europa de Nord. În ansamblu, reacția liderilor europeni la conflictul cu Iranul se remarcă printr-un grad ridicat de unitate în refuzul de a participa la operațiuni militare.
Un diplomat european a afirmat că Trump a „deteriorat” relația transatlantică, contribuind totodată la consolidarea poziției comune a Europei. Un alt oficial a sugerat că SUA trebuie acum să gestioneze consecințele propriei decizii de a ataca Iranul. În contrast cu invazia Irakului din 2003, când unele state europene au sprijinit militar Washingtonul, liderii actuali ai Regatului Unit și Poloniei au exclus o implicare similară. Între timp, Spania a restricționat accesul aeronavelor americane în spațiul său aerian, iar Franța a impus condiții similare pentru transporturile militare. Premierul britanic Keir Starmer a fost o țintă frecventă a criticilor lui Trump, care l-a comparat nefavorabil cu Winston Churchill. Starmer a respins aceste atacuri, afirmând că va acționa în interesul național. El a reiterat sprijinul pentru NATO, descriind-o drept cea mai eficientă alianță militară din istorie. În același timp, oficiali britanici au exprimat nemulțumiri față de lipsa unei strategii clare a SUA privind încheierea conflictului. Regatul Unit găzduiește o reuniune virtuală a mai multor state pentru a analiza soluții diplomatice privind restabilirea libertății de navigație în regiune, inclusiv în Strâmtoarea Ormuz. De asemenea, aliații iau în calcul un eventual rol în misiuni de menținere a păcii, dar doar după încheierea ostilităților.
În interiorul NATO există îngrijorări privind deteriorarea relațiilor, dar și confuzie în legătură cu obiectivele Washingtonului, în condițiile în care SUA nu au solicitat oficial sprijinul alianței pentru operațiuni în regiune. Secretarul general Mark Rutte a evitat să critice public Statele Unite, adoptând o abordare precaută pentru a preveni escaladarea tensiunilor. Totuși, oficialii recunosc că presiunea constantă exercitată de Washington afectează credibilitatea alianței, în special în contextul Articolului 5, care prevede apărarea colectivă a statelor membre. În lipsa unei soluții clare, tot mai multe state europene explorează alternative. Inițiative precum forța expediționară comună condusă de Regatul Unit sau cooperarea nordică în domeniul apărării capătă o importanță sporită. Rolul Uniunii Europene este, de asemenea, în creștere. Bruxellesul analizează măsuri pentru consolidarea capacităților de apărare, inclusiv prin alocarea de fonduri semnificative și explorarea mecanismelor de apărare mutuală. Cu toate acestea, pregătirea pentru o eventuală retragere a SUA este doar o parte a ecuației. Pentru statele europene, în special cele din est, amenințarea reprezentată de Rusia rămâne o preocupare centrală. Ministrul apărării din Estonia, Hanno Pevkur, a subliniat importanța menținerii unității alianței, avertizând că diviziunile interne ar putea fi exploatate de Vladimir Putin.
În acest context, liderii europeni se confruntă cu o dilemă strategică majoră: cum să mențină coeziunea NATO, în timp ce se pregătesc pentru posibilitatea ca principalul său garant de securitate să își reducă angajamentul.