Delegatia României sub observație
Securitatea olimpiadă: reprezintă subiectul principal al acestui articol. Planul de măsuri întocmit de Securitate pentru Olimpiada din 1984 arată că participarea României a fost tratată ca o operațiune de securitate. Documentul menționează explicit temerile autorităților comuniste privind influența Occidentului asupra sportivilor. „Datele existente atestă că unele cercuri și elemente dușmănoase din S.U.A. și Canada intenționează să folosească acest prilej pentru a acționa asupra membrilor delegației sportive române în scopul desfășurării unor acțiuni potrivnice intereselor R.S. România”, se arată în documentul publicat de CNSAS.
În acest context, Securitatea a decis extinderea rețelei informative în interiorul delegației. „Până la 30 iunie 1984, Direcțiile I și a IV-a vor încheia acțiunea de încadrare cu rețea informativă a delegației olimpice, astfel încât să se poată cunoaște și semnala în timp util orice aspecte de interes operativ”, precizează planul.
Mai mult, obiectivul era ca fiecare lot sportiv să fie acoperit. „Se va urmări să existe surse de informare capabile și loiale în fiecare lot sportiv, pe locuri de cazare, masă și de desfășurare a competițiilor, în măsură să intervină direct în scop preventiv”. Documentul arată că, din cei 303 membri propuși inițial pentru delegație, 54 erau deja informatori, iar alți nouă urmau să fie recrutați. În paralel, autoritățile au dispus verificări amănunțite ale tuturor participanților.
„Direcțiile I, a IV-a, securitățile județene implicate și a municipiului București vor întreprinde măsuri complexe de verificare asupra tuturor sportivilor, tehnicienilor și ziariștilor care vor efectua deplasarea în S.U.A”. Temerile privind posibile dezertări sunt explicite. Securitatea cerea identificarea celor care „fac eventuale pregătiri suspecte, legate de deplasare, ori caută să ia legătura cu elemente din străinătate”, dar și verificarea rudelor din țară sau din diaspora pentru a preveni „eventuale înțelegeri în scopul rămînerii în străinătate”.
În timpul competiției, rețeaua informativă avea sarcini clare: „cunoașterea și prevenirea oricăror acțiuni ostile”, „protecția contrainformativă și apărarea sportivilor și tehnicienilor români împotriva acțiunilor de racolare ori influențare în vederea refuzului înapoierii în țară” și „identificarea sportivilor (…) care încearcă să realizeze legături cu străini în afara cadrului oficial”. Totodată, Securitatea urmărea și controlul mesajelor publice. Informatorii trebuiau să semnaleze jurnaliștii străini care încercau „să obțină interviuri de la sportivii și tehnicienii români fără aprobarea conducerii delegației sau vor să obțină date și informații privind aspecte din țara noastră”.
În paralel, membrii delegației erau instruiți înainte de plecare. Se va realiza pregătirea contrainformativă „urmărindu-se crearea unui climat de respingere a oricăror încercări de instigare la fapte contrare intereselor R.S. România”. Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a publicat pe pagina proprie de Facebook un document care conține planul de măsuri luate pentru asigurarea supravegherii informative a sportivilor români care urmau să participe la olimpiada de Vară de la Los Angeles, din 1984. Operațiunea a fost codificată sub numele „Pacific – 84”.
Documentul este însoțit de un text explicativ, în care CNSAS detaliază contextul politic internațional în care a avut loc Olimpiada și oferă câteva repere ale „muncii de Securitate”, pentru înțelegerea mai bună a documentului. Relevant este că, potrivit unui tabel întocmit de ofițerii de securitate, din 303 de persoane propuse să facă parte din delegație, nu mai puțin de 54 erau informatori – adică unul din șase. Iată textul CNSAS și conținutul planului de măsuri „Pacific – 84”.
Participarea României la Jocurile Olimpice de la Los Angeles din 1984 rămâne cel mai important și, poate, cel mai complex moment din istoria sportului românesc. Războiul Rece se ducea pe toate planurile, inclusiv pe cel sportiv internațional. Alături de Iugoslavia și China, România a refuzat să se alăture boicotului condus de Uniunea Sovietică privind participarea la olimpiada de la Los Angeles. Boicotul URSS a fost o replică faţă de boicotul SUA la organizarea de către URSS a Jocurilor Olimpice din 1980.
În timp ce restul țărilor socialiste au rămas acasă, România a decis trimiterea delegației, folosind sportul pentru a-și demonstra „independența” față de Moscova. Ediția din 1984 este, statistic, cea mai bună performanță a României din toate timpurile. Absența marilor rivali din blocul comunist, URSS și RDG, a fost fructificată din plin de sportivii români: România a obţinut atunci locul 2 în clasamentul pe medalii de aur (după SUA) și un total de 53 de medalii: 20 de aur, 16 de argint, 17 de bronz.
Există şi o parte nevăzută a participării României la Jocurile Olimpice de la Los Angeles. Deși sportivii erau priviți ca niște eroi de către o lume întreagă, acasă, regimul îi vedea ca pe un risc de securitate. Acţiunea „PACIFIC-84”, cum era numită de Securitate participarea la jocurile olimpice, arată că sportivii erau monitorizați de ofițeri sub acoperire chiar și în momentele de odihnă sau masă. Regimul se temea cel mai tare că gloria olimpică îi va determina să ceară azil politic, lucru care s-a și întâmplat în unele cazuri de-a lungul anilor ’80. Din considerente legate de controlul politic, Securitatea a trimis ofiţeri sub acoperirea de „activişti sportivi” (orice ar însemna această titulatură) care au însoţit delegaţia sportivă. În acelaşi timp, din rândul sportivilor şi tehnicienilor fuseseră recrutaţi informatori care trebuia să raporteze ofiţerilor orice abatere de la normele eticii şi echităţii socialiste.
Astfel, din totalul de 303 persoane care erau propuse pentru formarea delegaţiei (la 18 aprilie 1984), 54 erau informatori, urmând să se încerce recrutarea altor 9. În tabelul de mai jos privind Situaţia Operativă este evidenţiat numărul informatorilor pe fiecare disciplină sportivă care făcea parte din delegaţie. Cei mai mulți erau la caiac-canoe și lupte (fiecare câte 6), gimnastică și lupte (fiecare câte 5), urmate de box, handbal, scrimă și tir (fiecare câte 4), atletism, haltere, judo (câte 3) și unul singur la înot. Alți 6 informatori fuseseră recrutați din „suprastructură” (probabil tehnicieni).
Delegaţia definitivă (la 5 iunie 1984) era compusă din 207 persoane, 152 de sportivi şi 55 de tehnicieni, însoţită de 3 ofițeri de Securitate: Lt.
colonel MIHAI MIHAI – ofițer specialist I la Direcția I, coordonator al problemei sport; Maior MUTU CONSTANTIN FLOREA – ofițer specialist II la Direcția a IV-a – care asigura contrainformativ Clubul sportiv „STEAUA”; Căpitan IANCU VASILE – ofițer specialist III la Direcția I – care răspundea contrainformativ de Consiliul Național pentru Educație Fizică și Sport.