Tradiție rară în Sebeș
În satul Sebeșu de Jos, cunoscut pentru hora de pe Ruscă, care se păstrează anual în duminica de Rusalii, numeroase case au pe fațadă o firidă în care este pictată o icoană. „Cele mai multe o au înfățișată pe Maica Domnului, cea care aduce protecție asupra casei și locuitorilor săi”, spune Nicolae Cercel, sătean care a moștenit darul picturii de la unchiul său, artistul Gheorghe Cercel. Conform unei tradiții locale, icoanele sunt realizate din dorința de a aduce binecuvântare și siguranță locuitorilor.
Ceruți sunt și sfinții ale căror nume le poartă proprietarii caselor. „Fac și icoane cu sfinții Ioan, Nicolae, Gheorghe, Mihai sau Gabriel, după cum vrea omul. Nu mă îmbogățesc, pentru că de cele mai multe ori îmi scot doar materialele folosite”, recunoaște Nicolae Cercel, ajuns acum la vârsta pensiei. Această modestie a meșteșugarului reflectă o tradiție profundă de a oferi ajutor comunității, fără a căuta profit personal.
O plimbare pe ulițele Sebeșului de Jos, pe sub privirile sfinților pictați de Gheorghe și Nicolae Cercel, aduce multă liniște în mintea și sufletul celor asaltați de tumultul orașelor. Aici s-a refugiat artistul admirat în comunism, care a reușit să-și exprime talentul artistic într-un context adesea ostil.
În casa familiei Cercel a fost amenajat singurul muzeu din Sebeșu de Jos, dedicat memoriei lui Gheorghe Cercel, artistul care a călătorit pe jos 25 de kilometri până la Sibiu pentru a admira colecția de picturi a Muzeului Brukenthal. „Unchiul meu s-a născut în 1912, într-o familie de țărani săraci, cu opt copii. A făcut școala în sat, apoi a studiat la Secția Lemn din Racovița, a Școlii Populare de Artă și Meserii. Și-a continuat studiile la Baia Mare, iar după război a absolvit Școala Superioară de Pictură și Sculptură din București. În 1947 a devenit membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România”, detaliază Nicolae Cercel.
În anul 2009, la două decenii de la dispariția artistului, Casa de Presă și Editură „Tribuna” a publicat „Memoriile maestrului Gheorghe Cercel din Sebeșu de Jos”, volum care conține o autobiografie bogată a îndrăgitului artist. Acest volum a fost un omagiu adus unei vieți dedicate artei și comunității.
„Am făcut cunoștință cu foamea, frigul și setea” sunt cuvintele lui Gheorghe Cercel, care, în 1935, a mers pe jos până la Turnu Severin, dornic să descopere picturile mănăstirilor de pe Valea Oltului, sculpturile lui Brâncuși de la Târgu Jiu și să vadă Dunărea. „În acest drum am făcut cunoștință cu foamea, cu frigul și setea din plin, toate acestea călindu-mă pentru a mă pregăti pentru alte încercări pe care aveam să le înfrunt în viitor”, nota artistul, pe care războiul l-a dus în linia frontului între 1939 și 1943.
În 1951, când mama îndrăgitului artist a murit, acesta a hotărât, în semn de omagiu, să-i păstreze amintirea vie, făcând: „din odaia ce-i odihnea trupul ei o expoziție de pictură. Nu a rămas niciun loc gol pe perete fără să fie ocupat de tablouri ce reprezentau portretul mamei alături de cel al tatălui îndurerat, peisaje din Sebeș, mama cu furca, cu rufele, la câmp, la râu, la pădure”, a scris el în autobiografia sa. Expoziția a uimit întregul sat și a rămas în memoria colectivă a comunității.
Astăzi, meșteșugul picturii icoanelor pe prispele oamenilor este dus mai departe de nepotul artistului, Nicolae Cercel, care, în comunism, a lucrat ca sculer matrițer la Uzina „Mecanica” din Mârșa. „Am făcut și câteva troițe, tot aici, în zona Sebeșu de Jos – Turnu Roșu. Oamenii au nevoie de Dumnezeu, care să-i vegheze și să-i ajute în aceste vremuri tulburi”, mai spune bărbatul. În iunie 2025, a primit o distincție din partea Primăriei Turnu Roșu pentru că „dă culoare comunității”.
Povestea artistului Gheorghe Cercel și a nepotului său, care i-a călcat pe urme, a fost publicată de Daniela Cîmpean, președinta Consiliului Județean Sibiu, subliniind importanța tradițiilor locale și a artei în consolidarea identității comunității.