Un submarin nuclear scufundat
Amenințarea komsomolets: reprezintă subiectul principal al acestui articol. Komsomolets, submarinul sovietic care a intrat în serviciu în 1983, a fost un simbol al puterii marinei Uniunii Sovietice. Cu un design unic, având un dublu corp din titan, Komsomolets putea să se scufunde mai adânc decât orice alt submarin din acea vreme. Propulsat de un reactor nuclear alimentat cu plutoniu, submarinul avea o autonomie de ani de zile și transporta, pe lângă zece torpile convenționale, două focoase nucleare. Potrivit El Pais, incidentul din 7 aprilie 1989, când un incendiu a izbucnit în compartimentul 7 în apele Mării Norvegiei, a dus la scufundarea sa în apropierea insulei Bjørnøya, rezultând în moartea a 42 de membri ai echipajului și salvarea a doar 27.
La 1.667 de metri adâncime, Komsomolets reprezintă o amenințare din adâncuri, conform unui nou studiu realizat de cercetători. "Conform uneia dintre primele cercetări rusești, materialul nuclear din focoase a intrat în contact cu apa de mare din cauza deteriorării torpilelor în momentul scufundării", explică Justin Gwynn, cercetător senior la Autoritatea Norvegiană pentru Siguranța Nucleară și Radiologică.
Imediat după accident, în plină Război Rece, sovieticii au organizat mai multe misiuni cu submersibilele MIR pentru a inspecta starea submarinului. În contextul dezastrului de la Cernobîl, era crucial să se răspundă temerilor internaționale. „Aceasta a determinat rușii să acopere fisurile de pe ambele părți ale compartimentului torpilelor și să folosească titan pentru a sigila deschiderile”, adaugă Gwynn.
După misiunile inițiale, norvegienii au preluat monitorizarea submarinului scufundat. Conform unui raport publicat în revista științifică PNAS, K-278 se află în continuare pe fundul mării, cu trei metri înfipți în nisip. Structura este în mare parte intactă, dar s-au observat daune serioase la prova și pe puntea superioară, în special în zona compartimentului torpilelor. "Nu am găsit urme de plutoniu apt pentru arme nucleare în probele de apă sau sedimente prelevate lângă submarin", subliniază Gwynn.
Cu toate acestea, cercetătorii au descoperit distorsiuni în coloana de apă deasupra tubului de ventilație al compartimentului motor. Analizele au arătat niveluri alarmante de radioactivitate: 398 kBq/m³ de stronțiu-90 și 792 kBq/m³ de cesiu-137, ambele rezultate din fisiunea plutoniului și uraniului din reactorul Komsomolets. Aceste valori depășesc de peste 400.000 și, respectiv, 800.000, nivelurile normale din Marea Norvegiei, deși situația s-a îmbunătățit de la scufundarea submarinului.
Referitor la impactul asupra vieții marine, Hilde Elise Heldal, cercetătoare la Institutul Norvegian de Cercetări Marine, afirmă: „În unele probe prelevate de pe ambele părți ale submarinului, am detectat concentrații scăzute de cesiu-137, dar nu se așteaptă ca aceste niveluri să afecteze organismele.” Observațiile sugerează că casco-ul submarinului este acoperit de o peliculă fină de organisme marine.
Cercetătorii au constatat, de asemenea, că combustibilul reactorului se corodează. Degradarea structurilor care conțin uraniu și plutoniu poate duce la eliberarea materialului nuclear în mediu. "În toate oceanele există cantități mici de radioactivitate, nu doar la suprafață", explică Nuria Casacuberta, cercetătoare în oceanografie fizică la Școala Politehnică Federală din Zürich. "Produsele industriale, cum ar fi cesiu-137 și plutoniu-240, sunt aproape inexistente în natură. Orice atom detectat este, aproape întotdeauna, de origine artificială."
Cea mai mare parte a radioactivității din oceane provine din testele nucleare din anii '60 și '70. Alte surse includ deversările autorizate ale centralelor de reprocesare din Franța și Marea Britanie, precum și scurgerile de la Komsomolets. În acest context, nu este inclus submarinul Kursk, scufundat în 2000.
În ceea ce privește cele două torpile nucleare, Casacuberta menționează că au fost sigilate cu plăci de titan, iar măsurătorile arată că sigilarea funcționează în continuare. "Nu putem specula dacă se poate recupera ceva. Cert este că nu s-au găsit indicii de plutoniu apt pentru arme nucleare în jurul submarinului", concluzionează Gwynn.
Cercetările vor continua pentru a monitoriza evoluția vechiului submarin sovietic, dar amenințarea pe care o reprezintă Komsomolets rămâne un subiect de îngrijorare pentru cercetători și autorități deopotrivă.