Strategia americană de stabilizare
Calcul relaxarea reprezintă subiectul principal al acestui articol. La aproape trei săptămâni de la declanșarea conflictului militar împotriva Iranului, Statele Unite iau în calcul o mișcare tactică surprinzătoare pentru a stabiliza piața energetică globală.
Washingtonul analizează posibilitatea unei relaxări temporare a sancțiunilor impuse unilateral asupra petrolului iranian, într-un moment în care barilul de petrol a atins cote alarmante din cauza blocajelor din Strâmtoarea Ormuz. Potrivit unei declarații a secretarului Trezoreriei SUA, Scott Bessent, această măsură nu este un semn de slăbiciune, ci o armă economică menită să protejeze economia mondială în timp ce campania militară continuă.
„În zilele următoare, am putea ridica sancțiunile asupra petrolului iranian care se află în prezent pe mare. În acest mod, vor fi folosiți barilii iranieni împotriva iranienilor înșiși pentru a menține prețurile la un nivel scăzut, în timp ce noi continuăm această campanie militară”, a declarat Scott Bessent, conform agenției AFP.
Oficialul american nu a oferit o dată exactă pentru durata acestei măsuri, însă a confirmat că modelul utilizat este cel aplicat recent Rusiei. Săptămâna trecută, Washingtonul a anunțat o portiță similară pentru petrolul rusesc deja aflat în tranzit, permițând comercializarea acestuia până la începutul lunii aprilie pentru a evita un șoc petrolier global. Această strategie de „relaxare controlată” vine ca un răspuns direct la represaliile Teheranului, care a restricționat traficul maritim prin Strâmtoarea Ormuz, una dintre cele mai importante artere pentru tranzitul energetic mondial.
Mecanismul prin care Washingtonul controlează piața nu vizează doar schimburile directe, ci se bazează pe temutele „sancțiuni secundare”. Prin acestea, SUA obligă state terțe să renunțe la achizițiile de la inamicii Americii, sub amenințarea unor represalii economice dure. Washingtonul încearcă prin astfel de măsuri punitive să împiedice nu doar comerțul său bilateral, ci și comerțul dintre statele sancționate și restul lumii.
Statele terțe care ignoră aceste directive riscă taxe vamale uriașe sau, mai grav, interzicerea accesului la sistemele financiare și de asigurări americane, fără de care comerțul maritim este aproape imposibil. Un exemplu recent este presiunea pusă asupra Indiei, căreia Statele Unite i-au impus reducerea drastică a achizițiilor de petrol rusesc, folosind amenințarea taxelor secundare ca pârghie de negociere. Această practică a sancțiunilor unilaterale, adoptată și de Uniunea Europeană împotriva Moscovei după invazia din Ucraina, este acum aplicată la scară largă și în conflictul cu Iranul.
Astfel, prin eliberarea petrolului iranian aflat pe mare, SUA speră să „inunde” piața suficient cât să calmeze prețurile, folosind practic resursele inamicului pentru a-și finanța stabilitatea în timp ce ostilitățile din Golf continuă să escaladeze.
Această strategie a stârnit reacții mixte în rândul experților din domeniul energetic. Conform lui Daniel Yergin, un renumit expert în energie, „această abordare ar putea aduce beneficii pe termen scurt, însă pe termen lung, ar putea să afecteze credibilitatea sancțiunilor americane”. De asemenea, Alina Teodorescu, de la Institutul pentru Studii Strategice, consideră că „SUA trebuie să fie foarte atente la modul în care gestionează aceste măsuri, deoarece o relaxare a sancțiunilor ar putea transmite un mesaj greșit despre hotărârea lor în fața provocărilor internaționale”.
Pe de altă parte, unii analiști din domeniul relațiilor internaționale sugerează că o astfel de măsură ar putea crea oportunități pentru dialog între Iran și Statele Unite, în special dacă va exista o percepție de flexibilitate din partea Washingtonului.
În concluzie, decizia de a relaxa sancțiunile asupra petrolului iranian ar putea avea implicații atât asupra pieței energetice globale, cât și asupra relațiilor internaționale.
Următoarele zile vor fi cruciale pentru a observa cum va evolua această situație și ce efecte va avea asupra prețurilor petrolului și asupra stabilității regionale.