Răspunsul după refuzul NATO
Statele Unite au bombardat „cu succes” baze de rachete antinavale iraniene în apropierea Strâmtorii Ormuz folosind bombe antibuncăr, a anunţat marţi armata americană. „Cu câteva ore în urmă, forţele americane au utilizat cu succes mai multe bombe penetrante de 5.000 de livre (2,3 tone) împotriva unor baze iraniene de rachete de-a lungul coastei iraniene, în apropierea Strâmtorii Ormuz”, a informat pe X Comandamentul Central American pentru Orientul Mijlociu (CENTCOM). Rachetele de croazieră antinavale prezente în aceste baze reprezentau un risc pentru traficul maritim internaţional în strâmtoare, a precizat CENTCOM.
Anunţul vine în timp ce, cu câteva ore mai devreme, iritat că aliaţii i-au refuzat solicitarea de a ajuta la deblocarea strâmtorii cruciale pentru transportul maritim al petrolului, preşedintele Donald Trump declarase că SUA nu au nevoie de niciun ajutor, pentru că sunt cea mai puternică ţară din lume şi oricum a decimat Iranul. Bombele ghidate de 5.000 de livre folosite în atacul de marţi sunt concepute pentru a penetra ţinte situate la mare adâncime sub pământ, precizează CNN. Un oficial american a declarat că muniţiile sunt de tip GBU-72 Advanced 5K Penetrator, o bombă lansată de avioanele americane pentru prima dată în 2021.
GBU-72 „a fost dezvoltată pentru a face faţă provocărilor reprezentate de ţinte fortificate şi îngropate adânc”, se arăta într-un comunicat al Forţelor Aeriene din 2021, potrivit News.ro. Într-un videoclip postat pe Facebook în 2023 de la Baza Aeriană Nellis, piloţii au descris muniţia ca fiind „cu totul diferită de orice avem în prezent”. „Este un kit ghidat prin GPS, nu prin laser, aşa că indiferent dacă plouă, e soare sau ninge, va lovi ţinta”, a spus sergentul Zachary Schaeffer din Forţele Aeriene în videoclipul din 2023.
Strâmtoarea Ormuz a fost efectiv închisă din cauza ameninţărilor Iranului de a ataca nave din SUA, Israel şi ale aliaţilor acestora. Amiralul Brad Cooper, comandantul CENTCOM, a declarat luni că SUA vor „continua să reducă rapid capacitatea Iranului de a ameninţa libertatea de navigaţie în şi în jurul Strâmtorii Ormuz”. Această situaţie a generat îngrijorări în rândul aliaţilor NATO, care au fost solicitaţi să intervină în contextul escaladării tensiunilor în zonă.
În urma refuzului aliaţilor NATO de a sprijini o misiune în Strâmtoarea Ormuz, se ridică întrebări cu privire la unitatea şi eficienţa Alianţei în faţa provocărilor internaţionale. Potrivit unui raport al Ministerului Apărării din România, NATO a fost criticată pentru lipsa unei reacţii coordonate în faţa ameninţărilor globale. Aceasta a generat un climat de neîncredere între statele membre, care ar putea afecta colaborarea pe viitor.
Experţii în securitate internaţională, precum profesorul Cristian Diaconescu de la Universitatea Naţională de Apărare „Carol I”, consideră că refuzul NATO de a interveni în Strâmtoarea Ormuz poate fi interpretat ca o slăbire a poziţiei Alianţei în faţa provocărilor globale. „NATO trebuie să găsească modalităţi de a-şi reafirma autoritatea şi de a colabora mai eficient în faţa ameninţărilor emergente”, afirmă Diaconescu.
De asemenea, un alt expert, Alexandru Bălănescu, analist de politică externă, atrage atenţia asupra riscurilor economice generate de instabilitatea din Strâmtoarea Ormuz, având în vedere că aceasta este una dintre cele mai importante rute maritime pentru transportul petrolului. „Fără o reacţie concertată, este posibil ca preţurile petrolului să crească semnificativ, afectând economia globală”, a declarat Bălănescu.
Criticii administraţiei Trump susţin că reacţia unilaterală a SUA ar putea duce la escaladarea conflictului cu Iranul, iar absenţa unui răspuns coordonat din partea NATO ar putea fi văzută ca o oportunitate de către regimul de la Teheran de a intensifica agresiunile în regiune. Aceştia subliniază importanţa unor strategii de cooperare internaţională pentru a preveni deteriorarea situaţiei de securitate.
În concluzie, atacul american asupra bazelor iraniene în Strâmtoarea Ormuz reflectă o escaladare a tensiunilor în regiune, iar refuzul aliaţilor NATO de a interveni poate avea implicaţii pe termen lung asupra stabilităţii internaţionale.
Următorii paşi ar trebui să includă o reevaluare a strategiilor de cooperare în cadrul NATO şi consolidarea dialogului între statele membre pentru a aborda provocările emergente în domeniul securităţii globale.