Impactul conflictului asupra Iranului
Regimul din Iran ar putea rămâne la putere și chiar să devină mai dur, în ciuda a peste două săptămâni de lovituri aeriene americane și israeliene, potrivit evaluărilor serviciilor de informații ale Statele Unite, citate de The Washington Post. Analiștii apreciază că influența Corpului Gardienilor Revoluției Islamice este de așteptat să crească, consolidând controlul asupra aparatului de stat.
Statele Unite și Israel au slăbit semnificativ capacitățile militare ale Iranului, inclusiv forțele navale și arsenalul de rachete. De asemenea, liderul suprem Ali Khamenei a fost ucis, împreună cu zeci de oficiali de rang înalt din armată și serviciile de informații. Cu toate acestea, costurile conflictului sunt în creștere: cheltuielile depășesc 12 miliarde de dolari, iar 13 militari americani și-au pierdut viața. În același timp, controlul Iranului asupra Strâmtorii Ormuz a redus drastic traficul maritim, provocând perturbări majore pe piața globală a petrolului.
În pofida acestor evoluții, oficialii occidentali nu văd, pe termen scurt, perspective reale pentru o schimbare de regim sau pentru instalarea unui guvern mai democratic — obiectiv invocat de premierul israelian Benjamin Netanyahu și, uneori, de președintele american Donald Trump. Potrivit evaluărilor serviciilor americane, regimul de la Teheran ar putea ieși din conflict slăbit, dar mai autoritar, considerând că a rezistat presiunii externe. În același timp, aliații arabi ai SUA din Golful Persic și-au exprimat frustrarea, după ce au devenit ținte ale rachetelor și dronelor iraniene.
Un oficial european citat de presă a descris scenariul probabil post-conflict drept un „regim rezidual” dominat de Gardienii Revoluției, care ar păstra o parte din capacitățile nucleare și balistice, precum și sprijinul regional. Președintele Donald Trump ar fi fost informat înainte de declanșarea conflictului că întărirea Gardienilor Revoluției este un scenariu probabil. Între timp, aliații SUA din regiune critică durata conflictului, susținând că inițial li s-a promis o operațiune rapidă.
Strategia Iranului pare să fie aceea de a prelungi conflictul și de a folosi controlul asupra Strâmtorii Ormuz ca instrument de presiune. Potrivit analistului Gregory Brew, „acest război este, în esență, despre statutul Strâmtorii Ormuz”. Blocarea parțială a acestei rute maritime a generat îngrijorări majore pe piețele energetice globale.
După moartea lui Ali Khamenei, conducerea a fost preluată de fiul său, Mojtaba Khamenei. Potrivit analiștilor, acesta este mai degrabă un partener al Gardienilor Revoluției decât o figură independentă. Deși există semnale de tensiune și dificultăți de coordonare în interiorul regimului, nu au apărut dovezi clare de fracturi sau dezertări. Evaluările anterioare ale serviciilor americane sugerau că nici măcar un atac de amploare nu ar putea răsturna rapid structura de putere de la Teheran.
Fondat în 1979, Corpul Gardienilor Revoluției Islamice și-a extins constant influența, inclusiv asupra unor sectoare-cheie ale economiei iraniene. Potrivit fostului oficial american Richard Nephew, această structură deține „putere economică, politică și mecanisme de represiune internă”, devenind nucleul sistemului de conducere. Războiul nu pare să fi slăbit determinarea acestei elite. Deși crizele economice și energetice ar putea genera proteste în viitor, regimul a demonstrat anterior că este dispus să reprime ferm orice mișcare de opoziție.
Administrația Trump încearcă să intensifice presiunea internațională asupra Iranului, solicitând aliaților să desemneze Gardienii Revolției și Hezbollah drept organizații teroriste. Inițiativa marchează o abordare mai coordonată la nivel internațional, în contrast cu tendințele anterioare ale Washingtonului. În interiorul Iranului, opiniile rămân împărțite. Unii cetățeni salută presiunea externă asupra regimului. „Nu ne putem imagina viața cu acest regim după război”, a declarat, sub protecția anonimatului, o activistă pentru drepturile omului din Teheran.
Deși unii experți consideră posibilă o luptă pentru putere după încheierea conflictului, perspectivele unei revolte populare sau ale unei schimbări rapide de regim rămân reduse.
Pentru moment, concluzia dominantă în rândul analiștilor este că regimul iranian nu doar că supraviețuiește, ci își poate consolida controlul — chiar și în urma unui conflict costisitor și prelungit.