Raport ORSE 2025
Potrivit raportului anual pe 2025 al Observatorului Român al Sărăciei Energetice (ORSE), aproximativ una din cinci gospodării (21,1%) din România ajung sub pragul de sărăcie după plata facturilor la energie. Această statistică relevă impactul major al cheltuielilor energetice asupra nivelului de trai și confirmă că fenomenul sărăciei energetice continuă să fie o provocare națională, mai ales în contextul actual de instabilitate pe piețele internaționale de energie. "Sărăcia energetică este un fenomen complex, care nu poate fi descris printr-un singur indicator. Pentru a înțelege cu adevărat dimensiunea problemei, trebuie să analizăm simultan date despre venituri, mediul de rezidență, costuri energetice, consum și caracteristicile locuințelor", afirmă Anca Sinea, coordonator al ORSE.
Analiza realizată de ORSE subliniază că vulnerabilitatea energetică este influențată de o combinație de factori, inclusiv veniturile reduse, eficiența scăzută a locuințelor și accesul limitat la tehnologii moderne. Toate gospodăriile din prima decilă de venit ajung sub pragul de sărăcie după plata facturilor pentru energie, iar 72% din gospodăriile din decila a doua se află în aceeași situație. Aproape jumătate (44%) dintre gospodăriile cu venituri foarte mici practică subconsum energetic, o formă severă a sărăciei energetice. Comparativ, media națională este de 21,1%.
Diferențele regionale sunt semnificative, cu cele mai ridicate niveluri ale sărăciei energetice în regiunea Nord-Est, unde aproximativ 32% dintre gospodării ajung sub pragul de sărăcie după plata facturilor. În această regiune, 26% dintre gospodării își reduc consumul sub nivelul minim necesar. În contrast, în regiunea București-Ilfov, doar 6% din gospodării se confruntă cu sărăcia energetică, iar 7% practică subconsumul energetic.
Datele raportului ORSE arată că sărăcia energetică afectează în mod disproporționat mediul rural, unde aproximativ 75% dintre gospodăriile care consumă sub nivelul minim de energie și tot 75% dintre cele care ajung sub pragul de sărăcie trăiesc în zone rurale. Aceste rezultate evidențiază diferențele structurale dintre mediul rural și cel urban, inclusiv veniturile mai mici și eficiența energetică redusă a locuințelor.
Chiar și în mediul urban, costurile cu energia reprezintă o presiune semnificativă: 52% dintre gospodăriile care alocă peste 10% din buget pentru energie se află în orașe, iar supraconsumul energetic este mai frecvent în zonele urbane (56% în orașe comparativ cu 44% în rural). Experții ORSE subliniază că măsurile trebuie adaptate contextului local: în rural sunt necesare investiții pentru accesul la surse de energie moderne și eficiente, în timp ce în urban este nevoie de politici de optimizare a consumului și eficiență energetică.
Tipul locuinței influențează semnificativ riscul de sărăcie energetică. Potrivit raportului, aproximativ 60% dintre gospodării locuiesc în case unifamiliale, majoritatea (74%) în mediul rural. 87% dintre gospodăriile care ajung sub pragul de sărăcie după plata energiei locuiesc în case, iar 83% dintre cele care practică subconsum energetic se află tot în locuințe individuale. Cele mai afectate sunt casele din lemn (36%) și paiantă (30%), în timp ce apartamentele sunt mult mai puțin expuse.
Raportul ORSE subliniază și rolul important al buteliilor de gaz pentru gătit, utilizate de aproximativ 43% dintre gospodăriile din România, în special în zonele fără acces la rețea de gaz natural, predominant în mediul rural. Dacă costurile cu buteliile de gaz sunt incluse în analiza cheltuielilor energetice, proporția gospodăriilor care cheltuiesc peste 10% din venit pentru energie crește la 32,3%, comparativ cu 25,5% în varianta care nu include această componentă. Totodată, procentul celor care cad sub pragul de sărăcie se ridică la 22,4%.
George Jiglău, coordonator ORSE, a declarat: "Combaterea sărăciei energetice nu poate fi realizată doar prin măsuri temporare asupra facturilor. Este nevoie de politici structurale – investiții în eficiența energetică a locuințelor, acces la tehnologii moderne și soluții energetice adaptate comunităților locale." Raportul recomandă politici publice flexibile și instrumente de sprijin adaptate nevoilor, precum și susținerea autonomiei energetice locale.
Specialiștii atrag atenția că politicile trebuie să abordeze atât cauzele structurale ale vulnerabilității energetice, cât și situațiile de criză care pot afecta rapid gospodăriile, în contextul fluctuațiilor prețurilor la energie.