Tensiuni în strâmtoarea Ormuz
Mohammad Akbarzadeh, adjunct politic al comandantului forţelor navale din cadrul Corpului Gardienilor Revoluţiei, a respins categoric afirmaţiile preşedintelui american Donald Trump despre starea forţelor navale şi aeriene ale Iranului, relatează dpa, potrivit Agerpres. Oficialul iranian a declarat că afirmaţiile SUA potrivit cărora marina iraniană ar fi fost distrusă sunt contrazise de evoluţiile situaţiei din regiune. „Statele Unite susţin că forţele navale iraniene au fost distruse”, a declarat Akbarzadeh, potrivit agenţiei de presă oficiale Irna. „Atunci trebuie să ne punem întrebarea: de ce Strâmtoarea Ormuz este încă închisă şi de ce niciun petrolier nu poate trece prin ea?”, a spus el.
Donald Trump a scris săptămâna aceasta pe platforma sa Truth Social că forţele aeriene şi navale ale Iranului „au dispărut”, iar rachetele, dronele şi alte arme au fost distruse. „Din nou se pune întrebarea: de ce rachetele şi dronele iraniene continuă să-şi lovească ţintele la intervale regulate?”, a întrebat retoric Akbarzadeh. La aproape două săptămâni de când SUA şi Israelul au lansat atacuri la scară largă împotriva Iranului, regimul de la Teheran continuă să riposteze, sporind presiunea asupra Washingtonului, a aliaţilor săi şi a economiei globale.
Gardienii Revoluţiei menţin o blocadă aproape totală în strâmtoarea Ormuz, cale nevigabilă îngustă, cu o lăţime de 55 km între Iran şi Oman, crucială pentru transportul global de petrol. Deznodământul războiului pornit de SUA şi Israel împotriva Iranului este dificil de prezis, în timp ce unii analişti îl descriu drept un conflict asimetric. Deşi forţa militară a celor două puteri care l-au declanşat este superioară, victoria nu le este încă asigurată. Războiul pare să se îndrepte către unul de uzură, în care Iranul încearcă să reziste.
Teheranul mizează pe efectele economice globale ale închiderii Strâmtorii Ormuz, o cale navigabilă esenţială pentru comerţul mondial cu petrol şi gaze, notează vineri agenţia EFE. Preşedintele american Donald Trump a susţinut miercuri că războiul împotriva Iranului „este câştigat”, el şi secretarul său al apărării, Pete Hegseth, afirmând că, după două săptămâni de bombardamente, ar fi distrus tot ce aveau forţele armate iraniene.
De cealaltă parte, în primele sale cuvinte ca nou lider suprem al Iranului, ayatollahul Mojtaba Khamenei a promis „răzbunarea sângelui martirilor” şi continuarea luptei. Salvele de rachete şi drone iraniene către Israel şi bazele americane din Golf nu s-au oprit. Teheranul pare să fi activat o strategie de supravieţuire, având în vedere diminuarea stocurilor sale de drone rachete balistice, în timp ce fabricile şi depozitele sale sunt bombardate constant.
Confruntat cu imposibilitatea de a câştiga o confruntare directă, Iranul a optat pentru extinderea geografică a conflictului pentru a lovi punctele slabe ale inamicului. În paralel cu aceste lovituri, Teheranul se concentrează pe Strâmtoarea Ormuz, uşor de controlat de pe coasta iraniană. SUA încă ezită să recurgă la opţiunea riscantă a escortării militare a navelor comerciale care trec pe acolo. Strategia de supravieţuire a Iranului include atacuri cu drone şi rachete balistice menite să satureze apărarea antiaeriană inamică.
Sistemele antiaeriene americane şi israeliene sunt stratificate şi eficiente, dar ele au puncte slabe. De exemplu, producţia anuală a rachetelor interceptoare Patriot PAC-3, fabricate de Lockheed Martin, este limitată, în comparaţie cu numărul mare de rachete consumate în timpul conflictului. Pe de altă parte, populaţia iraniană are o capacitate ridicată de suferinţă, chiar dacă nemulţumirea internă este semnificativă. Contrar aşteptărilor lui Trump, nu a pornit nicio revoltă care să înlăture actualul regim.
Victoria este în prezent neclară, iar noţiunea de victorie este subiectivă. Pentru Occident, succesul ar fi restabilirea fluxurilor de petrol din Golf, iar pentru Iran, simpla rezistenţă este deja un triumf. Cu cât războiul se prelungeşte, cu atât acesta vine cu semne de înfrângere pentru SUA şi Israel.
Actuala superioritate militară nu este sinonimă cu victoria, iar conflictul rămâne susceptibil să escaladeze înainte ca părţile să se aşeze la o discuţie pentru a găsi o soluţie.