Critici la adresa lui Pezeshkian
Succesiunea timp reprezintă subiectul principal al acestui articol. Președintele Massoud Pezeshkian se confruntă cu critici din ce în ce mai intense din partea unor personalități politice și analiști pentru că nu a profitat de ceea ce unii considerau o ocazie rară de a dezamorsa conflictul regional și de a repara relația deteriorată a statului cu iranienii. Situația s-a complicat și mai mult după ce președintele american Donald Trump și-a exprimat public dorința de a influența tranziția la conducerea Iranului și viitoarea structură a regimului. Presiunea a crescut și mai mult când legislatorul Mohsen Zanganeh a declarat vineri că „înalții clerici din Adunarea Experților au nominalizat doi clerici pentru următoarea conducere a Iranului, dar ambii au refuzat funcția”, scrie Iran International.
Pe fondul rapoartelor tot mai numeroase despre dezacorduri și impasuri, Consiliul de Discernământ al Oportunității a decis să suspende Adunarea Experților – organismul responsabil constituțional de selectarea liderului suprem – și să transfere autoritatea către o structură de conducere provizorie. În conformitate cu articolul 111 din Constituția Iranului, această schimbare l-a ridicat pe Pezeshkian, în calitate de șef al Consiliului de Conducere Provizoriu, la o poziție care îi conferă multe dintre puterile liderului suprem, inclusiv comanda forțelor armate. Criticii spun că până acum s-a abținut să intervină în mod decisiv în afacerile importante ale statului și s-a concentrat în schimb pe probleme secundare, inclusiv pregătirile pentru alegerile locale programate pentru luna mai.
„Astăzi, Pezeshkian este simultan președinte, șef al consiliului de conducere și comandant suprem”, a scris fostul ministru al transporturilor Abbas Akhundi pe X. „El trebuie să intre în teren și să declare: toată lumea este sub comanda mea.” Akhundi a susținut că dezbaterea privind succesiunea este inoportună. „Orice acțiune care distrage atenția de la război … joacă în favoarea Israelului”, a adăugat el. „A deveni preocupat de succesiune într-un moment de război este o distragere dăunătoare.”
Gărzile Revoluționare rămân esențiale atât pentru efortul de război, cât și pentru politica internă. În timp ce este angajată într-o confruntare regională tot mai amplă, Corpul Gardienilor a fost, de asemenea, profund implicat în dezbaterea privind succesiunea. Rapoartele indică faptul că l-a susținut puternic pe Mojtaba Khamenei, în ciuda sensibilităților constituționale și a rezistenței din partea unor segmente ale establishmentului clerical.
Marginalizarea Adunării Experților subliniază diviziunile instituționale. Unii clerici susțin că numirea unui succesor în timp de război riscă să adâncească fracturile, în timp ce alții insistă că este necesară o decizie rapidă pentru a proiecta unitate și control. Consiliul de Discernământ al Oportunității a jucat un rol decisiv prin afirmarea autorității structurii provizorii de conducere, semnalând că problema succesiunii a atins un nivel de dispută internă care necesită o intervenție extraordinară.
Șeful securității, Ali Larijani, ar fi intervenit, de asemenea, în deliberări pentru a-l promova pe fratele său, Sadeq Larijani, drept candidat la funcția de lider suprem. Sadeq Larijani a fost cândva șeful sistemului judiciar și acum conduce Consiliul de Discernământ, unde, în teorie, poate încetini procesul de succesiune și complica eforturile Corpului Gardienilor de a-l promova pe Mojtaba Khamenei.
Deocamdată, incertitudinea cu privire la succesiune și autoritate continuă să modeleze politica Iranului în timp de război, iar personalitățile cheie – printre care Mojtaba Khamenei, liderii superiori ai Corpului Gardienilor și Ali Larijani – rămân în mare parte tăcute în public.