Strategia din spatele atacurilor
Iranul bombardează reprezintă subiectul principal al acestui articol. Ținte din Emiratele Arabe Unite (EAU), Arabia Saudită, Oman, Bahrain, Kuweit și Qatar au fost vizate de atacuri iraniene, provocând suspendarea zborurilor în regiune. Aceste atacuri au avut loc chiar dacă aceste state nu au colaborat oficial cu SUA și Israel în operațiunile lor inițiale. Conform The Conversation, această strategie a fost gândită de guvernul iranian pentru a impune costuri majore vecinilor săi și pentru a destabiliza regiunea.
Deși Iranul este o putere militară importantă în regiune, relațiile cu vecinii săi sunt tensionate. Arabia Saudită și Iranul sunt în conflict de peste un deceniu în Yemen, iar Iranul a revendicat drepturi istorice asupra Bahrainului chiar în decembrie 2025. Emiratele Arabe Unite, Kuweit, Oman și Qatar au încercat să mențină relații mai pragmatice, dar confruntarea militară directă cu aceste state nu a avut loc până acum.
Majoritatea statelor din Golf au garanții de securitate din partea SUA și găzduiesc baze militare americane, ceea ce le face ținte strategice pentru Iran. De exemplu, baza din Bahrain, atacată în weekend, este sediul Flotei a Cincea a Marinei SUA. De asemenea, baza aeriană Al Udeid din apropierea orașului Doha, Qatar, care găzduiește 10.000 de soldați americani și Comandamentul Central al SUA (US-CENTCOM), a fost vizată de rachetele iraniene.
În ciuda atacurilor, Iranul este conștient de eficiența sistemelor de avertizare timpurie ale SUA și nu se așteaptă să provoace daune majore infrastructurii americane. Iranul folosește acest tip de acțiuni ca parte a strategiei sale de apărare avansată, demonstrând cât de departe pot ajunge pentru a-și apăra interesele, conform The Conversation.
Scopul acestor atacuri pare a fi destabilizarea regiunii și transmiterea unui mesaj clar vecinilor: dacă operațiunile SUA și Israel continuă, pacea relativă din Golf ar putea lua sfârșit. Iranul vizează statele din Golf pentru a crea presiuni asupra acestora să ia o poziție – fie să sprijine dezescaladarea conflictului, fie să își intensifice alianța cu SUA.
Totuși, această strategie ar putea avea efect de bumerang. Dacă statele din Golf decid să răspundă mai agresiv, presiunea militară asupra Iranului ar putea crește. De asemenea, tensiunile recente dintre statele din Golf și Israel ar putea face ca multe dintre ele să evite implicarea directă în conflict.
În paralel, Iranul ar putea apela la rețeaua sa de grupări proxy din regiune, inclusiv din Yemen, Irak și Liban. Grupul Hezbollah din Liban a lansat deja proiectile asupra Israelului, deschizând un nou front de conflict la granița libaneză.
Pe de altă parte, Iranul poate folosi și Strâmtoarea Ormuz, prin care trece 20% din petrolul mondial, ca armă economică. Două petroliere au fost deja atacate în strâmtoare, iar prețul petrolului Brent a crescut cu 13%.
Președintele Iranului, Masoud Pezeshkian, a declarat sâmbătă, 7 martie, că forul său de conducere provizoriu a aprobat suspendarea atacurilor împotriva țărilor vecine, cu excepția cazului în care un atac asupra Iranului ar proveni din partea acestor țări. Anunțul a venit în contextul în care Iranul continua să lanseze atacuri în regiune ca răspuns la loviturile americane și israeliene asupra Republicii Islamice.
Într-un discurs difuzat de televiziunea de stat, el și-a cerut scuze pentru atacuri, afirmând: „Consider necesar să îmi cer scuze țărilor vecine care au fost atacate”, a spus el, citat de BBC. „Nu avem intenția de a invada țările vecine”, a adăugat, cerând cooperare regională pentru „a stabili pacea și liniștea”.
Pezeshkian a mai precizat că a fost emisă o decizie de conducere către forțele armate: „De acum înainte, să nu atace țările vecine decât dacă sunt atacate primele”.
Cu toate acestea, el a subliniat că țara sa nu se va preda Israelului și Statelor Unite, după ce președintele american Donald Trump a respins orice compromis și a cerut „capitularea necondiționată