ONG-uri și hidroelectrice blocate
Lobby-ul agresiv al ONG-urilor de mediu din ultimii ani pune în pericol obiective strategice pentru securitatea energetică a României. Avântul activiștilor de mediu face ca obiective critice pentru România, precum hidrocentralele, să fie blocate din cauza unei șopârle, a unui gândac violet sau a zglăvoacei (o obscură specie de pește). În acest moment, nu mai puțin de 7 hidrocentrale sunt blocate, fiind subiect al litigiilor intentate de o serie de ONG-uri de mediu, care contestă avizele și autorizațiile proiectelor. Gândul a consultat experți în energie pentru a evalua ce riscuri există pentru securitatea energetică a țării, pentru criza apei (tot mai numeroase astfel de crize, începând din toamna trecută), dar și în cazul subminării gradului de protecție oferit de hidrocentrale în cazul unor calamități naturale.
Diferența față de draftul de act normativ din 2025 este că cel actual lasă decizia finală în seama Consiliului Suprem de Apărare a Țării (CSAT). Astfel, inițiativa parlamentară din 2026 stipulează că proiectele de securitate națională în domeniul hidroenergiei se declară prin hotărâre a CSAT, la propunerea ministrului Energiei, avizată de prim-ministru. Problema este că lentoarea binecunoscută a circuitului legislativ în Parlament, mai ales că proiectul este mai vechi.
Ministrul Energiei, Bogdan Ivan, este de acord că s-a ajuns la situații aberante. Miercuri seară, la Digi24, acesta a declarat că a pregătit „un pachet pentru Consiliul Suprem de Apărare a Țării” cu o propunere „foarte clară să fie incluse ca obiective de siguranță națională toate proiectele energetice majore”. Acesta a precizat că există 6 hidrocentrale care sunt blocate la stadiul de proiect, deoarece nu au avizele de mediu, ceea ce reprezintă „aberații”.
Diana Buzoianu dă înapoi, după acuzațiile ONG-ului Declic, referitoare la proiectul Certej: „Verificăm corectitudinea emiterii avizului de mediu”. Din punctul de vedere al lui Cosmin Păcuraru, specialist în securitate energetică și geopolitică energetică, beneficiile aduse de hidrocentrale, pe lângă faptul că ele produc energie, sunt esențiale pentru țara noastră. Deseori, inundațiile catastrofale care au avut loc în România ar fi putut fi prevenite sau măcar să se fi limitat proporțiile, dacă pe cursul râurilor ar fi existat diguri și hidrocentrale.
„În cazul multor ONG-uri de mediu, în spatele campaniilor furibunde împotriva hidrocentralelor se află anumiți oameni de afaceri sau chiar oameni politici care au interese acolo”, a declarat Păcuraru pentru sursa citată. În multe cazuri, spune Păcuraru, în spatele unor grupuri de activiști se află unii „baroni” locali, care exploatează în scopuri turistice lacurile și au un interes direct ca acestea să nu mai fie folosite pentru producerea energiei. Astfel de cazuri, amintește expertul, au avut loc în județele Cluj și Hunedoara, fiind semnalate pe larg de presă.
„Acolo există niște probleme pe care chiar trebuie preîntâmpinate. Creșterea debitului râurilor poate reprezenta o mare problemă și poate duce la inundații și pagube materiale importante. Dacă nu există un baraj de acumulare în râul respectiv, se pot întâmpla și s-au întâmplat diverse… Pentru că hidrocentralele au și rolul de a regulariza râurile”, adaugă Păcuraru. În plus, hidrocentralele pot funcționa și ca o „baterie” naturală, și pot trimite energie în sistem exact în momentele în care crește consumul și e nevoie urgent de o suplimentare a energiei. Expertul în energie contrazice categoric explicația activiștilor de mediu, care susțin permanent că hidrocentralele distrug mediul înconjurător.
Dumitru Chisăliță observă că metodologia pe care o folosesc aceste organizații în realizarea de audit de mediu este una incorectă și falsă. „În loc să se evalueze bazinul hidrografic în ansamblu, se evaluează la metru pătrat. Nu sunt împotriva organizațiilor de mediu, dar sunt pentru o abordare care să fie corectă, care să fie echilibrată, care să aibă la bază în primul rând interesul românilor în ceea ce înseamnă aceste evaluări de mediu”.
„Eu am fost o perioadă auditor de mediu. În România, în momentul de față, modul în care se fac auditurile de mediu este tendențios, și în același timp nu reprezintă o abordare corectă. La noi, auditul de mediu îl restricționezi foarte foarte mult strict la o zonă determinată, în condițiile în care importanța din perspectiva mediului este să văd profunzimea unui bazin hidrografic. Dacă restricționez analiza pe un metru pătrat sau 200 kilometri pătrați, lucrurile se schimbă fantastic. Ceea ce pe un metru pătrat pare dezastru, pe 200 km pătrați este inexistent”, concluzionează Chisăliță.
Pe de altă parte, observă expertul, este o practică a ministerelor importante care supervizează domeniul energetic de a consulta aceste ONG-uri, tocmai cele care dau statul în judecată cerând blocarea a diferite proiecte.