Critici la adresa Bruxelles-ului
Pasivitatea conflictul reprezintă subiectul principal al acestui articol. Odată cu atacul masiv lansat de Statele Unite și Israel împotriva Iranului pe 28 februarie, Bruxelles-ul a alunecat într-o „paralizie”, punctează Pierre Vimont, cercetător senior la Carnegie Europe. „UE s-a transformat într-un simplu comentator al tulburărilor geopolitice de pe flancul său sudic”, a declarat acesta într-o analiză publicată recent.
În timp ce președintele american Donald Trump a prezentat acest război ca pe un efort de schimbare a regimului de la Teheran, „UE a întocmit o listă lungă a nemulțumirilor reale care există față de regimul teocratic iranian, dar una care evită nucleul controversial al problemei, respectiv o încercare deliberată de a răsturna conducerea unei națiuni suverane”, a subliniat Vimont. Acesta a adăugat că, pe măsură ce războiul a făcut ravagii și a crescut în intensitate, Bruxelles-ul pledează pentru respectarea dreptului internațional, restabilirea securității regionale și sfârșitul programului nuclear al Iranului, susținând în același timp libertățile fundamentale ale poporului iranian.
La nivelul Uniunii Europene, a rămas la latitudinea statelor membre să își exprime propriile poziții naționale cu privire la dilema schimbării regimului. În intervalul de timp imediat următor, Israelul și Statele Unite au decapitat cu succes teocrația iraniană, reușind să-l ucidă pe liderul suprem al țării, ayatollahul Ali Khamenei, în prima salvă a atacului lor.
„Poziționarea blândă a UE ar putea fi considerată cinică, un preț politic de plătit pentru a scăpa de o figură care părea, din ce în ce mai mult, singurul obstacol rămas în calea oricărui acord cu Iranul. Acest raționament poate avea o justificare, dar nu este perfect”, continuă Pierre Vimont. Moartea lui Khamenei ar putea deschide calea către o schimbare politică profundă, dar ar putea la fel de bine să consolideze cele mai radicale elemente ale regimului actual.
Prin tolerarea pasivă a operațiunii care a dus la uciderea sa, Bruxelles-ul și-a slăbit rolul deja diminuat pe care l-ar fi putut juca în consecința politică. „Liderii europeni vor fi văzuți din nou ca niște personaje care nu practică principiile liberale ale dreptului și ordinii internaționale pe care le predică permanent. Această percepție reînnoită a unei atitudini de dublu standard nu numai că subminează poziția Europei față de războiul Rusiei împotriva Ucrainei, dar o marginalizează și mai mult”, a subliniat expertul.
Vimont a evidențiat că războiul a escaladat, iar Iranul a răspuns cu aproape toate opțiunile de escaladare disponibile. A blocat Strâmtoarea Hormuz, o cale navigabilă vitală pentru aprovizionarea cu energie a Europei, a vizat infrastructura civilă și energetică din țările arabe din Golf, dublând prețurile gazelor naturale europene în decurs de douăzeci și patru de ore. „Dacă va supraviețui atacului actual, regimul iranian va fi probabil mai reticent în a încheia un acord-cadru cu Occidentul”, a avertizat Pierre Vimont.
Acest război, mai scrie cercetătorul de la Carnegie Europe, nu va face decât să adâncească neîncrederea deja profundă dintre Iran, europeni și Statele Unite. În timp ce țări precum Qatar, Oman și Turcia continuă eforturile diplomatice pentru a oferi rampe de ieșire și a opri războiul, reconstruirea căii către un acord cuprinzător cu Teheranul va fi dificilă. „În cele din urmă, doar dialogul răbdător și măsurile de consolidare a încrederii pot produce un rezultat durabil”, a concluzionat acesta.
Având în vedere că Statele Unite caută o strategie, țările arabe din Golf având nevoie disperată de securitate regională și Iranul fiind, probabil, în pragul unei crize politice interne de durată, Europa ar putea oferi îndrumări utile și propuneri concrete pentru un dialog reînnoit cu conducerea iraniană. Totuși, pentru a recâștiga acest rol, europenii trebuie să renunțe la reticența lor actuală de a se ridica și de a fi considerați promotori ai unei acțiuni diplomatice mai tradiționale. Războaiele incerte duc rareori la rezultate stabile. Chiar și numai din acest motiv, diplomația nu ar trebui ignorată prea ușor”, a încheiat Pierre Vimont.
Într-un interviu la ProTV, analistul Cristian Pârvulescu a subliniat că tensiunile din Orientul Mijlociu se propagă rapid pe continentul european. „Europa este deja implicată și, de fapt, nu știam. Este din prima zi implicată. Baze franțuzești au fost atacate de iranieni încă de sâmbătă”, a afirmat Pârvulescu. Acesta a adăugat că Europa se află sub presiunea alianței, riscurilor de securitate și propriilor limite strategice.
Potrivit analistului, nivelul de alertă teroristă în Marea Britanie rămâne ridicat, iar patru bărbați au fost arestați la Londra, suspectați că spionau comunitatea evreiască în favoarea Iranului. „Din perspectiva iraniană, și apărarea este o formă de atac. Există riscul ca lucrurile să escaladeze”, a subliniat el.
Întrebat despre capacitatea Iranului de a lovi, Pârvulescu a declarat: „Capacitatea Iranului de a ataca este acum la 10% față de cât era acum cinci zile”. În ceea ce privește influența Europei asupra conflictului, acesta a afirmat: „Nu. Navele trimise în Cipru sunt un mesaj politic de solidaritate, dar europenii nu pot influența conflictul. S-au dovedit foarte sceptici.”
Amintim că baza militară britanică din Cipru a fost vizată de atacuri iraniene, iar autoritățile cipriote susțin că Marea Britanie trebuie să-și asume responsabilități suplimentare. În replică, oficialii britanici evită să spună dacă ar putea interveni direct în conflictul cu Iranul, insistând că rolul lor este strict defensiv. Italia, Franța și Olanda au anunțat trimiterea de nave militare în zonă, în timp ce Germania nu intenționează, deocamdată, să suplimenteze prezența militară.
În schimb, Spania rămâne una dintre cele mai vocale țări împotriva atacurilor americano-israeliene.