Escaladarea tensiunilor în Orientul Mijlociu
Atacurile lansate în weekend de Statele Unite și Israel asupra Iranului par să se transforme într-un conflict regional de amploare, în condițiile în care Teheranul a ripostat nu doar împotriva trupelor americane, ci și împotriva țărilor care găzduiesc forțe ale SUA. Potrivit Pentagonului, au fost confirmate moartea a patru militari americani și rănirea gravă a altor 18. Președintele Donald Trump a avertizat că numărul victimelor ar putea crește. Trei avioane de vânătoare americane au fost doborâte luni, 2 martie 2026, într-un incident descris drept „foc prietenesc” deasupra Kuweitului. În același timp, prețurile gazelor naturale în Europa au crescut brusc, după ce raiduri aeriene iraniene au afectat instalații energetice din Qatar și Arabia Saudită. Deși până acum conflictul s-a desfășurat în principal din aer, Trump a refuzat să excludă posibilitatea unei intervenții terestre.
Administrația americană nu a prezentat în mod clar obiectivele intervenției înainte de declanșarea acesteia, iar explicațiile oferite ulterior au variat. Unii oficiali au invocat prevenirea unui posibil atac iranian, alții au susținut că Washingtonul s-a alăturat unei operațiuni israeliene care ar fi avut loc oricum. Alte justificări au inclus oportunitatea de a elimina lideri iranieni sau pedepsirea Teheranului pentru refuzul de a accepta cererile SUA. Președintele Trump a oferit explicații diferite privind scopul conflictului — de la „libertatea poporului iranian”, la o posibilă schimbare de conducere sau la forțarea unui acord diplomatic. Justificarea inițială, invocată și de vicepreședintele J.D. Vance — oprirea dezvoltării unei bombe nucleare iraniene — pare să fi trecut în plan secund. Directorul general al Agenției Internaționale pentru Energie Atomică, Rafael Grossi, a declarat că imaginile satelitare nu indică, până în prezent, atacuri asupra unor instalații nucleare iraniene.
La o conferință de presă, șeful Statului Major Interarme, generalul Dan Caine, a afirmat că obiectivul este limitarea capacității Iranului de a-și proiecta puterea dincolo de granițe, prin distrugerea infrastructurii militare. Secretarul de război, Pete Hegseth, a susținut că nu este vorba despre un „război pentru schimbarea regimului”, deși a remarcat că „regimul s-a schimbat, cu siguranță”. Întrebat despre durata operațiunilor, Trump a sugerat că acestea ar putea dura „patru până la cinci săptămâni”, în timp ce Hegseth a declarat că intervalul ar putea varia. În replică la informații privind posibila reluare a negocierilor, liderul militar iranian Ali Larijani a transmis că Teheranul „nu va negocia”.
În doar trei zile, conflictul a avut consecințe semnificative pentru regiune și pentru piețele globale. Luptele din Golful Persic au perturbat transportul maritim și aerian, în special prin Strâmtoarea Hormuz, rută strategică pentru o parte considerabilă din exporturile mondiale de petrol și gaze naturale lichefiate. Analiștii avertizează că prețul petrolului ar putea ajunge la 120 de dolari pe baril dacă ostilitățile continuă. Qatarul, cel mai mare exportator mondial de gaze naturale lichefiate, și-a suspendat temporar exporturile după atacuri asupra unor facilități energetice. Arabia Saudită a oprit, de asemenea, operațiunile la cea mai mare rafinărie a sa, în urma unui incendiu provocat de fragmentele unei drone interceptate.
Unul dintre cele mai grave incidente raportate a fost atacul asupra unei școli primare de fete din Minab, în apropierea unei baze navale vizate de raiduri. Autoritățile iraniene afirmă că 165 de persoane au fost ucise, multe dintre ele, eleve. Armata americană a declarat că analizează circumstanțele incidentului. În pofida escaladării și a costurilor umane și economice, administrația de la Washington insistă că operațiunea este limitată și decisivă. „Nu este Irak. Nu este un război fără sfârșit”, a spus Hegseth. „Luptăm pentru a câștiga și nu irosim timp sau vieți.”
Într-un interviu telefonic scurt, acordat publicației The New York Times, Trump a prezentat o serie de scenarii diferite — uneori contradictorii — despre modul în care ar putea avea loc o tranziție de putere la Teheran, sau chiar dacă actuala structură de conducere ar trebui menținută ori înlăturată. Printre opțiunile invocate de el s-a numărat un model similar celui aplicat în Venezuela, unde, potrivit președintelui american, doar liderul de vârf a fost îndepărtat, în timp ce restul aparatului de stat a rămas în funcție, dar dispus să coopereze cu Washingtonul. Ofensiva asupra Iranului este considerată semnificativ mai complexă decât operațiunea din Venezuela, în parte deoarece conducerea iraniană controlează capabilități militare extinse, iar societatea este profund divizată. Spre deosebire de Venezuela, Iranul a menținut și un program nuclear activ.
Trump a afirmat că are „trei opțiuni foarte bune” pentru conducerea Iranului, fără a oferi nume. Între timp, oficiali iranieni au anunțat că un comitet interimar ar urma să administreze țara până la desemnarea unui nou lider suprem, după moartea ayatollahului Ali Khamenei într-un atac aerian. Întrebat dacă unul dintre actualii oficiali de rang înalt ar putea conduce țara, Trump a evitat un răspuns direct. În declarațiile sale, președintele american a sugerat, pe de o parte, că forțele militare de elită ale Iranului ar putea „preda armele poporului”, facilitând astfel o schimbare internă. Pe de altă parte, el a revenit la exemplul Venezuelei, afirmând că acel model reprezintă „scenariul perfect”.
Cele două viziuni sunt însă diferite: una presupune o revoltă internă și prăbușirea regimului, cealaltă menținerea structurilor existente, dar cu o conducere nouă și mai cooperantă.