Drumul de la menajeră la doctor
Mirela Buzica, o româncă din Almeira, a reușit să devină doctor „cum laude” în Educație, după un parcurs impresionant. A plecat din România fără cunoștințe de limbă spaniolă, muncind ca menajeră pentru a-și susține studiile. Potrivit Observator, Mirela a sărbătorit nu doar obținerea titlului, ci și anii de sacrificii pentru un viitor mai bun. "Și tu, ce o să faci acolo?", a întrebat-o mama ei când a decis să rămână în Spania, o întrebare ce a răsunat în mintea ei timp de două decenii.
În 2004, Mirela a ajuns în Spania aproape întâmplător, la o temperatură de 20°C, după un drum lung de trei zile cu autobuzul din România. "Veneam de la -22°C și aici erau 20°C. Clima din Almería m-a impresionat foarte mult", își amintește ea. Inițial, planul ei era să rămână doar câteva zile, dar frumusețea locului și căldura oamenilor au determinat-o să rămână. La acea vreme, avea 23 de ani, o diplomă de Bacalaureat, dar nu știa deloc limba spaniolă și permisul de ședere era valabil doar trei luni.
A început să lucreze în curățenie și îngrijind persoane în vârstă, o muncă complet diferită de cea pe care o desfășura în România, unde lucra într-un birou. Impactul acestei schimbări a fost puternic: "Dacă am decis să rămân, asta este. Trebuie să mă obișnuiesc". Decizia ei nu a fost înțeleasă de familie, mama ei exprimându-și îngrijorarea. "Cât m-am străduit să aveți un loc de muncă bun și să trăiți bine!", a spus aceasta.
Pentru a se adapta noului mediu, Mirela a început să învețe spaniola singură, folosind dicționare și manuale împrumutate. "Am studiat toate manualele de limba spaniolă, traducând cum puteam", povestește ea. Dimineața lucra și după-amiaza studia. "Nu făceam nimic altceva", adaugă Mirela, recunoscând că munca și studiul erau priorități esențiale.
În 2009, a început procesul de echivalare a studiilor, fiind nevoită să repete clasa a XII-a. După ce a promovat, s-a întrebat din nou ce ar trebui să facă. Își amintește de copilăria ei și de visul de a deveni profesoară, alegând astfel să studieze Educație Preșcolară. Din lipsă de locuri la universitate, a urmat cursuri la distanță, plătindu-le din salariul de menajeră. După finalizarea studiilor, a obținut primul job ca educatoare, realizându-și un vis.
Însă dorința de a continua a persistat. S-a înscris la specializarea Educație Socială la Universitatea din Almería, având un program extrem de aglomerat. "Lucram de la 9:00 la 17:00, iar când ajungeam acasă, începea tura a doua: studiul", spune ea. Chiar dacă uneori nu putea participa la cursuri, profesorii îi trimiteau teme suplimentare pentru a compensa absențele. "Aveam mai mult de lucru decât colegii mei", își amintește.
În ciuda dificultăților, Mirela a fost delegată de clasă și reprezentant al studenților, obținând calificative maxime. Profesorul Luis Ortiz a încurajat-o să înceapă cercetarea academică, iar Mirela a aplicat pentru programul de doctorat. Cu toate că se simțea copleșită de numărul mare de candidați, nota ei de 9,5 a făcut diferența. "Îmi spuneau: „Tu unde crezi că te duci? Dacă vii din România, ce ai tu de spus într-un doctorat?", povestește ea, adăugând că a învățat să creadă în sine.
După trei ani de muncă la teza de doctorat despre educația incluzivă, Mirela a întâmpinat și momente de îndoială, întrebându-se de multe ori: "Pentru ce fac asta?". Răspunsul ei a fost constant: "Când îmi propun ceva și îmi doresc cu adevărat, trebuie să reușesc până la urmă". În primul an în Spania, a avut parte de o tragedie personală, tatăl ei sinucigându-se, dar acest moment dificil nu a făcut-o să renunțe.
Fiecare obstacol a întărit convingerea că decizia de a rămâne în Spania a fost corectă, transformându-i munca și sacrificiile în realizări personale semnificative.