Declarații ale Beijingului
China a acuzat marți, 3 martie 2026, Statele Unite și Israelul de "incitare la o schimbare de regim" în Iran, ca răspuns la atacurile din 28 februarie, denunțând asasinarea liderului Republicii Islamice, Ali Khamenei, în plină negociere nucleară între Teheran și Washington. Purtătoarea de cuvânt a Ministerului chinez de Externe, Mao Ning, a declarat într-o conferință de presă că ofensiva americană și israeliană "încalcă dreptul internațional și normele de bază care guvernează relațiile internaționale". Potrivit EFE și Agerpres, aceste comentarii vin după convorbirile telefonice purtate de Wang Yi, șeful diplomației chineze, cu omologii săi din Iran, Oman și Franța.
Mao Ning a structurat poziția Chinei față de conflict pe trei axe: încetarea imediată a operațiunilor militare, revenirea la dialog și opoziția față de acțiunile unilaterale. "Beijingul sprijină Iranul în apărarea suveranității sale", a subliniat purtătoarea de cuvânt, luând în considerare și "îngrijorările legitime" de securitate ale țărilor din Golf. Aceasta sugerează o abordare echilibrată, care vizează stabilirea unui dialog constructiv în regiune.
În ceea ce privește dosarul nuclear, Mao a menționat că Beijingul respectă "dreptul legitim al Iranului de a folosi energia nucleară în scopuri pașnice". Declarațiile sale sugerează o susținere pentru programul nuclear al Iranului, într-un context internațional tensionat. Ea a insistat că problema trebuie să revină "pe calea rezolvării politice și diplomatice", subliniind importanța negocierilor în acest sens.
Întrebată despre securitatea energetică și tranzitul prin strâmtoarea Ormuz, Mao a îndemnat la "asigurarea stabilității și fluxului continuu al aprovizionării energetice". Aceasta subliniază preocupările Chinei cu privire la securitatea energetică, dat fiind că strâmtoarea Ormuz este un punct strategic pentru transportul petrolului și gazului. Beijingul a afirmat că "va adopta măsurile necesare pentru a-și proteja propria securitate energetică", indicând o politică proactivă în fața provocărilor externe.
Declarațiile Chinei nu sunt doar o reacție la acțiunile recente, ci reflectă și o strategie pe termen lung de consolidare a influenței în Orientul Mijlociu, în contextul rivalității cu Statele Unite. Această abordare ar putea avea implicații majore pentru echilibrul geopolitic din regiune.
De asemenea, este important de menționat că reacțiile internaționale la aceste declarații vor influența și mai mult dinamica relațiilor dintre statele implicate. Criticii acestor poziții ar putea susține că China își promovează propriile interese economice și strategice în detrimentul stabilității regionale. De exemplu, cercetătorul din domeniul politicii externe, Alina Ionescu de la Institutul pentru Studiul Problemele de Securitate, a declarat că "intervențiile externe pot complica și mai mult situația, iar dialogul este esențial pentru soluționarea conflictelor".
Astfel, poziția Chinei în acest context complex subliniază nu doar sprijinul față de Iran, ci și o strategie de navigare a tensiunilor internaționale, care ar putea atrage atât critici, cât și susținere din partea comunității internaționale. Cu toate acestea, provocările de securitate în regiune rămân semnificative, iar soluțiile pot fi greu de realizat.
În concluzie, este evident că Beijingul caută să-și afirme influența în Orientul Mijlociu, sprijinind Iranul în fața presiunilor externe, în timp ce subliniază necesitatea dialogului și a soluțiilor diplomatice. Aceasta ar putea duce la o reconfigurare a alianțelor în regiune și la o intensificare a disputelor internaționale legate de securitatea energetică și de problemele nucleare.
Pe viitor, este de așteptat ca China să continue să joace un rol activ în aceste negocieri, în căutarea unui echilibru între propriile interese și stabilitatea regională.