Cristina Chiriac, propunerea pentru procuror general al României

Publicat: · Actualizat: · Timp de citire: 3 minute

Pe scurt

Cristina Chiriac, propusă pentru funcția de procuror general al României, conduce DNA Iași, structură cu rezultate slabe în 2025. Controversele legate de activitatea sa și declarațiile de avere ridică întrebări asupra eficienței nominalizării sale. Radu Marinescu susține capacitățile sale manageriale, dar criticii avertizează asupra problemelor existente în sistemul judiciar.

EN

Brief

Cristina Chiriac has been proposed for the position of Romania's Attorney General, leading a DNA branch with poor 2025 results. Her nomination raises concerns due to controversies regarding her previous work and wealth declarations. Justice Minister Radu Marinescu expresses confidence in her managerial abilities, yet critics highlight ongoing judicial issues.

Cristina Chiriac, propunerea pentru procuror general al României
Sursa foto: libertatea.ro

Controversă și rezultate slabe

Cristina Chiriac, actuala șefă a Direcției Naționale Anticorupție (DNA) Iași, a fost propusă pentru funcția de procuror general al României de către ministrul Justiției, Radu Marinescu. Aceasta conduce DNA Iași din 2022, unde, în 2025, cei opt procurori sub conducerea sa au întocmit doar trei rechizitorii și opt acorduri de recunoaștere a vinovăției. "Doamna procuror dispune de o experiență profesională vastă și de înalt nivel, dublată de o pregătire juridică remarcabilă", a declarat Marinescu la anunțarea nominalizării, subliniind competențele sale manageriale.

Cristina Chiriac a fost numită procuror în 2012 de către președintele Traian Băsescu, debutând la Parchetul de pe lângă Judecătoria Bârlad. După trei ani în care a activat la parchetele locale din Bârlad și Vaslui, ea a fost avansată la DIICOT, iar în același an a fost delegată la DNA Iași. De-a lungul carierei sale, Chiriac a fost acuzată de omisiunea sesizării în cazul abuzurilor sexuale ale fostului episcop de Huși, Cornel Onilă, acuzație care nu a fost clarificată public de către aceasta.

În raportul anual al DNA, structura condusă de Chiriac a avut rezultate slabe, cu o rată de soluționare de doar 35,3% din cele 289 de dosare, comparativ cu un procent mai ridicat de 36,9% în 2024. Doar 13,4% din dosare s-au încheiat cu trimiteri în judecată sau acorduri de recunoaștere a vinovăției, ceea ce ridică semne de întrebare cu privire la eficiența conducerii sale.

Un alt subiect controversat a fost declarația de avere a Cristinei Chiriac, care în 2024 menționa 1 milion de euro într-un cont, sumă ce nu apare în declarația din 2023. Aceasta este căsătorită cu judecătorul Adrian Chiriac, vicepreședinte al Curții de Apel Iași, și împreună dețin proprietăți în Iași și județul Vaslui.

În contextul nominalizării lui Chiriac, ministrul Marinescu a subliniat și capacitatea sa de a promova instrumente moderne în activitatea de urmărire penală. De asemenea, Marinescu l-a propus pe Marius Voineag, actualul șef DNA, pentru funcția de adjunct al procurorului general, ceea ce sugerează o continuitate în strategia de management. Critici și susținători ai acestor propuneri au început să se exprime, evidențiind polarizarea opiniilor în jurul eficienței acestor instituții.

De asemenea, Marius Voineag, care a fost acuzat de blocarea anchetelor de corupție, a avut o strategie similară cu cea a lui Chiriac, promovând justiția negociată, care a stârnit controverse în rândul specialiștilor din domeniu. În ciuda acestor provocări, Marinescu pare să se mențină ferm pe poziție, urmând să trimită propunerile la Consiliul Superior al Magistraturii pentru avizul consultativ. Dacă acestea vor fi acceptate, urmează ca președintele Nicușor Dan să decidă asupra numirilor finale, ceea ce va influența semnificativ direcția justiției în România.

În concluzie, propunerea Cristinei Chiriac pentru funcția de procuror general vine într-un context de controverse și rezultate slabe în cadrul DNA Iași.

Cu toate că ministrul Justiției își susține deciziile, efectele acestor nominalizări asupra sistemului judiciar ar putea avea implicații profunde asupra percepției publice și a eficienței activității de combatere a corupției în România.